Maneaua (după "Doina" de George Coşbuc)

Maneao,
Oricând, de-apăs butonu'
Timpanul stai să-mi spargi
Şi când ţi se dă tonu'
Tu umpli uliţi largi.
Şi-s mândri rău, tembelii,
Când eşti pornită-n boxe
Întreci cu decibelii
Oricare dintre noxe.
Că urlă ţânci, cucoane
Zvâcnindu-le buricu'
Vibrând din silicoane.
Din şolduri dă bunicu'.

Gagici cu-a lor pornire
Se manelesc de zor
Şi pui o stăpânire
Pe minţi şi capul lor
Le-nveţi iubiri barbare
De verzişori, merţane
De strângători de fiare
Prin ţările babane.
Se lălăie toţi bine
Pe drum ori pe potecă
Şi merg-apoi cu tine
Direct la discotecă

Flăcăi sfidând beleaua
La lucru nu se duc!
De vor schimba maneaua
Au dat-o de bucluc,
Că sare gaşca toată
Cu săbii, ori cu furci
Şi dacă tu n-ai gloată,
Fii sigur că o-ncurci.
De muncă lumea scapă
Că nimănui nu-i pasă
Flăcăii nu mai sapă,
Nici nu se duc la coasă,
Că treaba or lăsa-o
Şi-ogoru-i plin de spini
Că numai tu, maneao,
Le plângi şi mai suspini

Pe câmp de luni, de vineri
Maneaua e cu ei
Babaci ori oameni tineri
Şi tinere femei
Încing cu drag grătare
Bărbaţii fac mujdei
Se dreg cu una tare.
Serviţi de dumneaei
Având pe "vino-ncoa"
C-un Teacher se petrece
Iar berea Stella-Artois
Se scoate de la rece.
Copilului din scutec
De-ţi plânge-n săhăidac
Îi pui încă un cântec
Să-i cadă la stomac.

Amurgul când s-asmuţă
Spre culmi înaintând
Ne vin vreo câţiva Guţă
Cu-alai, tot manelând
Cu câte-o goliciune...
Salam, copii minune
Şi Adi-de-la-Vâlcea
Plin de garoi isteţi
De vuvuie pe-aicea
O droaie de "poeţi"...
Ciobanilor cu turma
Prin radio-casete
Le ţii întruna urma
Iar oilor de sete
"Privesc pierdute-n zări
Spui munţilor durerea
Prin jalnice cântări..."

Când merg aşa, ca-ncodru,
Gagiii la ciordeală
Le-arăţi pe unde-i modru
S-ajungă la tocmeală
Cu paznici, poliţaii
Promiţi la repezeală
C-o să le dai paraii...
Şi-n culmea disperării
Când le parvin mascaţii
Deschizi un drum salvării
Cu-a tale incantaţii:
Ooof viaţa meaaaaa
Oooof inima mea
Cu rugi şi jurăminte
C-aşa de greu o duc
Şi îşi aduc aminte
Cum a-ncheiat Coşbuc:
"Să nu ne laşi, iubito,
De dragul tău trăim:
Săraci sântem cu toţii,
Săraci, dar te iubim!
Rămâi, că ne eşti doamnă
Şi lege-i al tău glas;
Învaţă-ne să plângem,
C-atât ne-a mai rămas"!

Ooof viaţa meaaaaa
Oooof inima meaaa...

parodie de Sever Purcia, după George Coşbuc
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!