Maneaua (după "Doina" de George Coșbuc)
Maneao,
Oricând, de-apăs butonu'
Timpanul stai să-mi spargi
Și când ți se dă tonu'
Tu umpli uliți largi.
Și-s mândri rău, tembelii,
Când ești pornită-n boxe
Întreci cu decibelii
Oricare dintre noxe.
Că urlă țânci, cucoane
Zvâcnindu-le buricu'
Vibrând din silicoane.
Din șolduri dă bunicu'.
Gagici cu-a lor pornire
Se manelesc de zor
Și pui o stăpânire
Pe minți și capul lor
Le-nveți iubiri barbare
De verzișori, merțane
De strângători de fiare
Prin țările babane.
Se lălăie toți bine
Pe drum ori pe potecă
Și merg-apoi cu tine
Direct la discotecă
Flăcăi sfidând beleaua
La lucru nu se duc!
De vor schimba maneaua
Au dat-o de bucluc,
Că sare gașca toată
Cu săbii, ori cu furci
Și dacă tu n-ai gloată,
Fii sigur că o-ncurci.
De muncă lumea scapă
Că nimănui nu-i pasă
Flăcăii nu mai sapă,
Nici nu se duc la coasă,
Că treaba or lăsa-o
Și-ogoru-i plin de spini
Că numai tu, maneao,
Le plângi și mai suspini
Pe câmp de luni, de vineri
Maneaua e cu ei
Babaci ori oameni tineri
Și tinere femei
Încing cu drag grătare
Bărbații fac mujdei
Se dreg cu una tare.
Serviți de dumneaei
Având pe "vino-ncoa"
C-un Teacher se petrece
Iar berea Stella-Artois
Se scoate de la rece.
Copilului din scutec
De-ți plânge-n săhăidac
Îi pui încă un cântec
Să-i cadă la stomac.
Amurgul când s-asmuță
Spre culmi înaintând
Ne vin vreo câțiva Guță
Cu-alai, tot manelând
Cu câte-o goliciune...
Salam, copii minune
Și Adi-de-la-Vâlcea
Plin de garoi isteți
De vuvuie pe-aicea
O droaie de "poeți"...
Ciobanilor cu turma
Prin radio-casete
Le ții întruna urma
Iar oilor de sete
"Privesc pierdute-n zări
Spui munților durerea
Prin jalnice cântări..."
Când merg așa, ca-ncodru,
Gagiii la ciordeală
Le-arăți pe unde-i modru
S-ajungă la tocmeală
Cu paznici, polițaii
Promiți la repezeală
C-o să le dai paraii...
Și-n culmea disperării
Când le parvin mascații
Deschizi un drum salvării
Cu-a tale incantații:
Ooof viața meaaaaa
Oooof inima mea
Cu rugi și jurăminte
C-așa de greu o duc
Și își aduc aminte
Cum a-ncheiat Coșbuc:
"Să nu ne lași, iubito,
De dragul tău trăim:
Săraci sântem cu toții,
Săraci, dar te iubim!
Rămâi, că ne ești doamnă
Și lege-i al tău glas;
Învață-ne să plângem,
C-atât ne-a mai rămas"!
Ooof viața meaaaaa
Oooof inima meaaa...
parodie de Sever Purcia, după George Coșbuc
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre oi
- poezii despre dolari
- poezii despre țări
- poezii despre usturoi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Doina
Copilo, tu ești gata
De-a pururea să plângi!
Și când ești tristă, Doino,
Tu inima ne-o frângi.
Dar nu știu cum, e bine
Când plângi, că-n urma ta
Noi plângem toți, și-amarul
Mai dulce ni-e așa.
Și toate plâng cu tine
Și toate te-nțeleg,
Că-n versul tău cel jalnic
Vorbește-un neam întreg.
Pe fete-n faptul serii
Le-ntâmpini la izvor,
Tu singură stăpână
Pe sufletele lor.
Le-nveți ce e iubirea
Și râzi cu ochi șireți,
Deodat-apoi te-ntuneci
Și cântece le-nveți:
Să cânte ziua-n luncă
Și seara când se-ntorc,
Când triste-n pragul tinzii
Stau singure și torc.
Când merg flăcăi la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
Și stai cu ei, ți-e milă
Să-i lași pustii, să pleci.
Cântând le-aduci aminte
De-o fată din vecini,
De mame și de-ogorul
Umplut acum de spini.
Și când i-omoară dorul
Și-n jurul tău se strâng,
Pui fluierul la gură
Și cânți, iar dânșii plâng.
E plin de oameni câmpul,
Tu, Doino,-n rând cu ei.
Moșnegi și oameni tineri
Și tinere femei
Adună fânu-n stoguri
Și snop din spice fac
Din scutece copilul
Când plânge-n săhăidac
Te duci și-l joci pe brațe
Și-l culci apoi pe sân,
Și-i cânți s-adoarmă-n umbra
Căpițelor de fân.
Din văi tu vezi amurgul
Spre culmi înaintând,
Pe coaste-auzi pâraie
Prin noapte zgomotând,
Și-asculți ce spune codrul
Când plânge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac să fii poet.
Și, singură cu turma,
Privind pierdută-n zări
Spui munților durerea
Prin jalnice cântări.
Pe deal românul ară
Slăbit de-amar și frânt.
Abia-și apasă fierul
În umedul pământ.
Tu-l vezi sărman, și tremuri
Să-l mângâi în nevoi.
Și mergi cu el alături
Cântând pe lângă boi.
Iar bieții boi se uită
Cu milă la stăpân
Pricep și ei durerea
Sărmanului român.
Eu te-am văzut odată
Frumoasă ca un sfânt,
În jur stăteau bătrânii
Cu frunțile-n pământ.
Cântai, ca-n vis, de-o lume
Trăită-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groapă
Pe nume vrând să-i chemi.
Și-ncet, din vreme-n vreme,
Bătrânii-n jur clipeau
Și mânecile hainei
La ochi și le puneau.
Dar iată! Cu ochi tulburi
Tu stai între voinici,
Te văd cum juri și blestemi
Și pumnii ți-i rădici!
Pribegi de bir și clacă,
Copii fără noroc,
Tu-i strângi în codru noaptea
Sub brazi pe lângă foc.
Și cânți cu glas sălbatec,
Și-n jur ei cântă-n cor
Cântări întunecate
Ca sufletele lor.
Când știi haiduci în codru
Te prinzi cu ei fărtat,
Li-arăți poteci ascunse,
Pe stânci le-așterni tu pat.
Când pun picioru-n scară,
Ții roibul lor de frâu;
Grăbit, când prind ei pușca,
Scoți plumbii de la brâu:
Iar când ochesc, cu hohot
Tu râzi, căci plumbii moi
S-au dus în piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.
Ai tăi suntem! Străinii
Te-ar pierde de-ar putea;
Dar când te-am pierde, Doino,
Ai cui am rămânea?
Să nu ne lași, iubito,
De dragul tău trăim:
Săraci suntem cu toții,
Săraci, dar te iubim!
Rămâi, că ne ești doamnă
Și lege-i al tău glas,
Învață-ne să plângem
C-atât ne-a mai rămas!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre seară, poezii despre păduri, poezii despre poezie sau poezii despre noapte
Din când în când...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
Scrisoare din Tabăra Lac Sărat, Brăila (parodie, după G. Coșbuc)
Bunică dragă,
Cartea mea găsească-te în pace.
Pe-aicea-i vremea așa și așa
Și toată lumea zace
Într-un noroi curat murdar.
De-l vezi te-apucă râsul,
Cum mișună copiii-n el
Și viermișorii-ntrânsul.
Dar tu mi-ai zis că ți-ar prii
Să-l pui la-ncheietură,
Ne ținem însă cât putem
De nas dar și de gură.
Puține știm despre noroi
De-i bun, de ne priește.
De-un lucru suntem siguri noi
Miroase de trăznește...
În lacu-acesta, zis sărat,
Ne bălăcim ca-n beznă,
Că de-l străbați în lung și-n lat
Nu-ți trece peste gleznă.
Când e-nnorat ne zbenguim
Prin parc pe vreo potecă,
Iar sear-apoi ne spilcuim
c-avem și... discotecă.
Ne fâțâim cam "decadent"
Cum spui tu, ca circarii
(E-acesta-un mod eficient
De-a alunga țânțarii).
Când nici nu s-a întunecat
Vin ăștia, vin șiroaie,
Ne-au înțepat și ne-au pictat
Tot corpul cu... buboaie.
Nici în căsuțe nu scăpăm
De ei, nici cu sudalme,
Iar noaptea toți ne scărpinăm
Și ne tot tragem palme.
Ne-am și-autogospodărit
Gunoiul după uși,
Ș-am tot urcat și am sărit
Din bieții corcoduși.
Dar nu de foame devastăm
Sărmanii pomi cuminți,
Ci setea vrem s-o-astâmpărăm
Că ne ieșim din minți
Și-ar fi păcat ca tu să crezi
Că nouă ne-ar fi foame,
Suntem sătui, că n-a fost zi
Să n-avem... macaroane!
Și cu vaporul ne-am plimbat
Chiar miercuri dimineață
Și pot să jur c-am vizitat
Galațiul... ca prin ceață.
* * *
Și-acum când plec, atâta știu:
Mi-e gata geamantanul.
Și-aici, să știi, eu nu mai viu
Exact... până la anul.
Mă ierți bunico, dar mi-e greu
Când știu c-am să mă duc...
Și-am scris această carte, eu
George(ta) din... Coșbuc
(județul Bistrița Năsăud)
parodie de Sever Purcia, după George Coșbuc
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cărți, poezii despre țânțari, poezii despre întuneric, poezii despre scrisori, poezii despre râs, poezii despre plimbare, poezii despre pictură sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Gânduri de noapte
Când mă gândesc în nopți târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschiși, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii și se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Și dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor și chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o țină Domnul!
Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Și, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Și inima i se sfâșie.
Mereu văd chipul ei blajin...
Sunt doisprezece ani în plin,
Sunt doisprezece ani de viață
De când n-am mai cuprins-o-n brață.
Germanie, pământ stăbun,
Ești încă sănătoasă tun.
Voi regăsii a' tale arii
Oricând, cu teii și stejarii.
De dorul tău nu mi-ar păsa,
Dar e acolo mama mea.
Nu poți pieri, străbună țară,
Dar mama, poate, o să moară.
De când din țară am plecat,
Nu-i știu la număr - ce păcat! -
Pe scumpii mei ce zac în groapă.
Durerea inima mi-o sapă...
Îi număr totuși. Și, mereu,
Mai crunt sporește chinul meu,
De parcă prăvăli-s-ar morții
Pe pieptu-mi... dar se duc cu toții.
Pe când pierdut în gânduri stam,
Zori franțuzești mijesc la geam.
Cu zâmbetu-i ca dimineața,
De-alean german mă scapă soața.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre dor, poezii despre vânt sau poezii despre tei
De ce nu-mi vii?...
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viața sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Și lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre toamnă, poezii despre rândunele, poezii despre mândrie, poezii despre frunze sau poezii despre femei
Numai una!
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
Iar mama, la icoane,
Mătănii bate, ține post;
Mă blestemă: De n-ai fi fost!
Ești un netot! Ți-e capul prost
Și-ți faci de cap, Ioane!
Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Și eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La frați eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor
Și fac ce vreau! Și n-am să mor
De grija sorții mele!
Mă-ngroapă frații mei de viu!
Legat de dânsa, eu să știu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Și ce folos de boi și vaci?
Nevasta dacă nu ți-o placi,
Le dai în trăsnet toate!
Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vlădica nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea:
Decât să mă dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre vorbire, poezii despre vaci, poezii despre urâțenie, poezii despre supărare, poezii despre soție, poezii despre sat sau poezii despre râuri
Rapsodia neterminată (fabulă)
Moto:
"Chiar acum din crâng venii
Și c-o veste bună!
Iarăși e concert, copii;
Merg și eu, și tu să vii,
Mergem împreună."
("Concertul primăverii" G. Coșbuc)
"Cucul, un solist vestit
De printr-alte țări venit"
Din flaut nu cântă
De când a îmbătrânit,
Altceva-l frământă.
Dirijoarea, dumneaei,
Șefă-n a sa țară
E chiar pupăza din tei
Nu-l dorește-n corul ei
Vrea să-l scoat-afară.
Cucii-tr-una plâng și-ntreabă
Să-și facă sepuku?
Tot li s-a tăiat în grabă
Au o singură silabă
Numai: cucu-cucu!
Cum să aib-un trai decent
Viața-n colectiv,
Când le taie permanent
Cu falsuri în document
Ce-au pe portativ?
Cuibul cel distribuit
De-l plătesc în rate
E întruna bântuit
Peste tot e ciuruit
Ouăle-s furate.
Dacă-și cer dreptatea-n cărți
Pupăza îi spurcă.
De-ar cânta prin alte părți
Căutate de pe hărți
Dările tot urcă.
"Cucii nu sunt strângători
Lasă-i să șomeze
Crângu-i plin de cântători
Ducă-se toți călători
Ori să-i decimeze".
Corul îl vor dirija
Țărci neobosite
Scena o vor menaja
În loje s-or erija
Ciorile vopsite
Păunița s-anfoiat
Mai mult ca păunu'
Prin văzduhuri a zburat
Că avea de demonstrat
Cum merg 2 într-unu'
Epilog à la G. Coșbuc:
"Voci de gaițe cari fac
Să scoboare ploaia
Și-ntr-o scoarță de copac
O să bată tica-tac
Tactul gheunoaia."
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre păuni, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre plată sau poezii despre hărți
Frați de cruce
Mititel și negru tot,
Cu antene lungi de-un cot,
Făcând pană din picioare
Și cobză din aripioare,
Pe-nserat pleacă hai-hui,
Cu pustiul dorului,
Prin iarba din porumbiște
Și prin rugii din miriște
Și... cât e noaptea de vară,
Își cântă soarta amară...
Cri-cri-cri, sunt mititel,
Cu urâtul singurel
Și mă doare inima,
Că nu-i lumea cum aș vrea.
Cri-cri-cri, toți mă alungă,
Nu e nimeni să mă plângă,
Sufletul mi-e plin de jale,
Să-mi schimb soarta nu-i cu cale.
Stau în loc și te ascult
Și mă mir atât de mult,
Nicicând nu aș fi bănuit
Că și tu ești chinuit
Și de câte ori n-am zis,
Numai mie mi-a fost scris
Să duc al vieții calvar,
Plin de jale și amar
Și-am dorit așa mereu,
Eu să fiu în locul tău
În al nopților abisuri,
Cântăreț fără de visuri...
Dar acum când te ascult,
Te-nțeleg atât de mult
Și îți fac o rugăminte,
Ca de acuma înainte,
Oricum viața ne va duce,
Să ne prindem... frați de cruce.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre prăpăstii
Trupul tău sexy
Mă stârnești într-o clipă numai când mă privești,
Chiar când stai pe fotoliu și o carte citești
Poți tasta la computer și tot sexy rămâi
Trupul tău e o minune și pe jar tu mă pui.
Vreau să-ți fac niște lucruri care-s rele se spune
Trupul tău mă îngheață, dar mă simt de minune.
Mă gândesc doar la tine, buzele mi le ling
Văd cum pielea-ți lucește și aș vrea să te-ating.
Trupul tău e prea sexy, toți șoferii opresc
Mă atragi cu putere, nici nu pot să gândesc.
Ai un piept de vedetă, sânii tăi sunt săltați
Fundul este bombat, pantalonii mulați.
Ești păcatul din mine, trupul tău îl vreau mult
Îmi vorbești la ureche și atent te ascult.
Vino-n brațele mele, simt că o să erup
O să fac tot ce vrei pentru al tău sexy trup.
Și din baie când ieși și pășești pe covor
Îți privesc pielea udă și aplaud sonor
Iar a mea sărutare peste tot o s-o simți
Nu cumva să dispari să mă scoți iar din minți.
Trupul tău foarte sexy e un premiu luat greu
Cu-așa șolduri divine toți te-admiră mereu
Ce noroc că posed acest trup minunat
Dumnezeu a fost bun că în dar mi l-a dat.
poezie de Matthew Poetic, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre religie, poezii despre premii, poezii despre noroc, poezii despre minciună sau poezii despre lectură
Cineva ca tine
Visam de multe ori la cineva ca tine
Care să mă ajute, să mă-nțeleagă bine
Să îmi iubească râsul și ochii să-i iubească
Și-atunci când sunt speriată el să mă ocrotească.
Și-acum când ești aici eu nu știu ce să fac
E uimitor ce fluturi am astăzi în stomac
Te văd că ești real și toată mă topesc
Cu fiecare zi eu mai mult te iubesc
Când viața mă lovește cu al ei aspru bici
Cu inima ta bună tu ești mereu aici
Ești lumea mea, ești cerul, ești o frumoasă stea
Să schimb ceva la tine în veci nu aș putea
Probleme și necazuri acum dispar de tot
Căci tu mă ții în brațe când simt că nu mai pot
Mă tem de-un singur lucru și-l spun fără rușine
Că n-aș putea trăi fără un om ca tine.
poezie de Jessica Sings, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre rușine, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Frumoasa mea
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu știi să rostești.
Iubito, spune-mi unde ești,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.
Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.
Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineții
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.
Iubito, te aștept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.
Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, să n-am nimic!...
... Să mă deschizi, să mă citești
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ți pui la sânii-ți-ngerești...
Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-mă, oglindei tale, ramă;
Să știi că chip, timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan, când te privești...
Să vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
Să îți răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.
... Să mă ții minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, mă conservă...
Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă;
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire...
Să mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, să-ncing suspine,
Nici apa, să-ți sting dragostea...
Să crezi în mine draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre zâmbet sau poezii despre trandafiri
O, om!
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.
poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
Descântec de îndrăgostit
.. ori să nu mai ieși din casă
pân' la sfintele pomeni
ori să porți trenă mireasă
printre iarbă și coceni...
... ori s-aștepți timpul să treacă
cu pendulă ori cu cuc
orele să se petreacă
când se duc unde se duc...
... ori s-aștepți un tren în gară
lung de linie cu flori
da mai bine stai afară
de nu vrei cumva să mori...
... ori așa și pe dincolo
cum am spus sporovăit
lasă-te de toate solo
când e vorba de iubit!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfinți, poezii despre ore, poezii despre nuntă sau poezii despre gări
Patru anotimpuri
În primavara dulce cu miros de salcâm
Ce umple pretutindeni acest frumos tărâm
Se bucură inima ce-o porti adânc în piept
Iar buzele arată doar un râs inocent.
Acum ești crud, ești tânăr și lumea e a ta
Îngerul ce veghează si - ți conduce viața
E bucuros când râzi ori când șoptești iubire
Fiindcă ești copil și da, ai fericire.
În vară, când e cald și întâlnești iubirea
Chiar dacă mai apoi apare despărțirea
Totuși e tinerețea precum un fruct oprit
Și tu, tinere dragă, ești încă fericit.
Dar toamna tristă vine, nu mai ești un copil
Începi și sufletește să devii mai fragil
Sufletul tău mai plânge deși lacrimi nu curg
Incet pășești spre țărmul unui drum mult prea-lung.
Și iată-te în iarna. Crivatul urlă tare
Iar acum la final Îți pui o intrebare:
"Oare cine am fost pe acest scump pământ?..
O frunză ruginie mânata lung de vânt?..
O clipă suspendată într-un ocean de lacrimi
Ce a trecut haotic prin n și n prăpăstii
Urmând ca la final să doarmă liniștit
La umbra unei cruci, într-un sicriu sfințit. "
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre bucurie, poezii despre îngeri sau poezii despre tristețe
Îți aduc aminte!
Ce este bine să fac de-acum?
Să merg mai departe, când m-am oprit din drum?
Într-un cântec vreau să-ți spun!
Și de pare minunat și chiar de necuprins!
Nu poți fi astăzi supărat
Când stelele s-au stins
Leagă-te de mine, nu vreau ca să te pierd!
Pe aceste căi, de-o viață-ntreagă merg!
Bucură-te azi, ca pentru totdeauna!
Cum soarele-i pe cer, așa va fi și luna!
Fii lumină tu, celor din întuneric!
Și ai să-i vezi pe toți, într-un mod generic!
Îți aduc aminte!
Să nu uiți ce-ți spun, atunci când stai pe loc!
Pleacă mai departe, căci viața nu-i un joc!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre lumină sau poezii despre jocuri
Numai Tu Isus ne dai
Cât de scump Isus ne ești
Ca și crinul din grădină
Peste noi când strălucești
Și ne umpli de lumină
Cât de gingaș Tu ne pui
Și astăzi Isus pe stâncă
Ca Tine nimenea nu-i
Nici iubire mai adâncă
Căci și azi Isus ne dai
Și lumină și speranță
Să intrăm cu Tine-n rai
Având dreptul la viață
Tu ne ești dar fericirea
Și viața noastră ești
Căci ne țeși în noi iubirea
Pentru sferele cerești
Doamne Sfinte a Ta față
Pentru veci ne-a cucerit
Și-nspre ceruri ne înalță
Înspre raiul Tău iubit
Numai Tu Isus ne dai
Vrednicia și credința
Tu pereche veșnic n-ai
Îți iubim pe veci Ființa
Căci din ochii Tăi reverși
Numai flăcări de iubire
Pentru fii Tăi aleși
Scăldați în neprihănire
Tu ne ești Isus măsura
De-a-mplini Cuvântul Sfânt
Și ne dărui azi Scriptura
S-avem Noul Legământ
Ochii Tăi mereu veghează
Cu-a lor flacără de foc
Și ne țin ființa trează
Cu Tine să avem loc
Cu Tine și doar prin Tine
Noi Isuse să umblăm
Viața doar cum se cuvine
Numei Ție să ți-o dăm
Trăind harul prin credință
Scăldați în neprihănire
În Tine doar biruință
S-avem până la răpire
Evanghelia cea Sfîntă
Să ne fie îndreptar
Odată cu toți la nuntă
Să primim al milei dar
Ochii ascunși în flăcări vii
Ce străpung orice secret
Să ne soarbă-n veșnicii
Cu-al iubirii Sfânt adept
În a lor lumină sfântă
Noi Isus cu toți ne vrem
Să intrăm în cer la nuntă
Cu Mirele nost" suprem
Flacăra lor veșnic vie
Să le lege-n infinit
Să-ți cântăm Isuse Ție
Căci pe veci ne-ai mântuit
Îți cinstim dar al Tău Nume
Și în flori de mulțumire
Ne-mbrăcăm din astă lume
C-un cadou plin de iubire
Căci Isus ne dăruim
Și viața și ființa
Doar pe Tine te iubim
Ne ești veșnic biruința
Și ne vrem pe aceiași mână
Străpunsă sus pe Calvar
Cu iubirea-n veci stăpână
Și străpunși de-al Vieții har
Soarele cât va mai fi
Și luna prin mii de stele
Și cât Tu vei săpâni
Turnând doar lumină-n ele
Ne-mpletim în floarea sfântă
Și-n mireasma mântuirii
În noi dragostea ne cântă
Prin aroma fericirii
Că-n Hristos doar ni s-a dat
Adevărul și lumina
În veci fie lăudat
Onorat întotdeauna
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre creștinism, poezii despre sfințenie sau poezii despre cadouri
Vecina
Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, ochii tăi, vecină, -
Că ți-am făcut potecă prin grădină...
Adeseori tu lași la geamuri storul,
Și ușa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
Și tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l țin ispita și păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinței,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, -
Tu vrei să-mi las și frații, și părinții?
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispășesc viața mea întreagă
Păcatul greu că mi-ești atât de dragă?
Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ți mai știu de nume, -
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.
Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ține ușa zăvorâtă!
Că tu ți-nconjuri viața cu zăvoare
Și clipele de-acum le lași să zboare,
Când duclea tinerețe-i trecătoare...
De ce nu vrei să lași în prag veșmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar ști nici vântul, nici pământul!
Când umbra nopții cade peste vale,
Tu să m-aștepți în pragul casei tale,
C-un văl ușor pe umerele goale.
Să vin, când luna nopților măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, -
Se uită lung și tainic prin ferestre...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre vinovăție sau poezii despre umor
Dezintoxicare
Mai face pipi istoria pe tine
în pat când ești ori stai la masă
și crezi că plouă dar e bine
și n-are rost să zici că-ți pasă
În pat când ești ori stai la masă
și lumea nu mai dă năvală
din nori ți-ai construit o casă
să poți zbura în pielea goală
Când lumea nu mai dă năvală
și crezi că plouă dar e bine
și cerul din genunchi te scoală
să facă pipi istoria pe tine
În pat când ești ori stai la masă
hai fă-te totuși că-ți mai pasă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre nuditate, poezii despre nori sau poezii despre istorie
Tristețe la Caracal
E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți,
Părinții care-și pierd copiii...
Striviți sub tainice mistere,
Se duc părinții spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Și-i lasă pe copii-n durere...
Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coșmarul morții în regret,
Și soarta își impune vrerea...
Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Și îi răpește pe copii,
Lăsându-i pe părinți pustii,
Căzuți pe-a disperării treaptă...
Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viața cupă cu venin,
Și fără rost e lumea-ntreagă...
E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți
Părinții care-și pierd copiii!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre coșmaruri sau poezii despre copilărie
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre păr