Transmutare
Ancoră, lanț (za cu pod)
strângându-se în jurul meu,
în jurul umerilor mei ;
pășesc rar, trăgând după mine
această epavă cu portul ei cu tot,
pășesc sacadat și pasul răsună
cum tunetul într-un ecou.
Gorgona Meduza se odihnește
pe singurul catarg rămas cardinal,
acum, când perfect
este doar ceea ce gândesc eu
despre ce fac.
Pășesc greoi, trăgând după mine
epava ce-mi pare a fi bântuită
de indolente mișcări fără sens.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre porturi, citate de Vasile Durloi despre porturi, poezii despre poduri, poezii despre perfecțiune, poezii despre odihnă, poezii despre mișcare sau poezii despre meduze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.