Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Hora stihiilor

Grădini cu stupi și zumzet de albine
cu pomii aplecați pân' la pământ
îmi amintesc de zilele divine
când amândoi aveam în creștet lotuși
și îngeri păzitori aveam în gând

Eram noi singuri în Grădina lumii
și tu erai păgân și filosof,
citind tainele vieții direct în boaba spumii
Și tu era păgân și geometru
citind tainele Lunii pe Pământ;
distanțele le măsurai cu gândul
căci încă nu se inventase metrul

O, minunate clipe mai trăiam!
Erai și geometru și poet
și totul era fascinant în lume
fără cuvinte, fără alfabet
Veneam spre tine fără să mă simți
plutind pe nori albaștri, singuratici
și ochii în iubire înecați
i-aveam fierbinți și fascinanți ca la fanatici;
când m-aplecam, se revărsa spre tine
freamătul mării din furtuni ascunse
și vântul adia prin părul meu
lăsând deschise căi nemaipătrunse.
Privirea ta strângea albastrul zării
și blând îl revărsa deasupra mea;
pierzându-ne-n visarea înserării
pe frunte ne trezeam cu câte-o stea
Și totuși, cunoscându-ne atunci
când ne armonizam perfect cu Luna
și gânduri și cuvinte au devenit năluci
și doar din spini purtăm pe cap cununa

Ai fi putut să-ți mai amâni venirea:
călăuzit doar te-ai lăsat de-o stea;
pe Calea Laptelui purtându-ți firea
ai nimerit chiar în grădina mea

Deodată ochii-mi sunt cețoși și grei
și nici o stea nu mai sclipește-n ei;
în dansul cu trupul lipit de pământ
în lut va să piară tot ce-i avânt

Eu eram o nimfă din adâncul pădurii
soarele-mi privea prin huceaguri doar nurii
și sărutări îmi veneau de la vânturi și stele;
îmi înveleam trupul cu frunze de frag
să fiu dulce și proaspătă pentru satirii
ce mă chemau dinspre lac. O, cât
farmec aveam fără voaluri și fără sandale!

Mă-ndrăgosteam de rotunjimile
cerului privindu-mi trupul; pielea mea
fragedă, pufoasă și moale îl înnebunise
pe Indra și-mi aruncase de sus, să-mi
prind de picioare, strălucitoare opale
Dansam nebunește în aer fierbinte
pe mâini mă-nveleam cu nori alburii
iar pe picioare cu stele;
în creștetul meu se iubeau
doi luceferi cu Luna
și nu știam ce-s aduceri aminte
și nici nu știam că sunt Una
În mine se roteau toate astrele
și sorii se-nmulțeau în limpezimea ochilor mei
Dansau după mine culorile-n aer
nici ziua, nici noaptea n-aveau vreun caier;
brățări – curcubeie din flori aveam prinse
pe mâinile albe de Gea doar unse
O muzică-n mine, rămasă aprinsă
era-nvingătoare, era și învinsă;
idei se-ascundeau prin ierburi mărunte
doar zei și zeițe știau să le-asculte
Cu Gea vorbeam prin gesturi mai clare
ca orice cuvânt din lumea cea mare;
o turmă de reni păscut-am prin sânge
când te-apropiai cu gândul de-a-nvinge
Și sanie tu m-ai vrut cu urgie
să luneci prin mine ca o stihie;
cenușă și foc aveam în potir
și nu Duhul Sfânt cu Sfântul Lui Mir;
eram vrăjitoare și fără să știu
făceam să se miște tot ce nu e viu.
II
Sub pomi pitici cu frunzele în vânt
și poamele care ating pământul
am ațipit ades, purtând în gând
legenda lumii: Nârâyana dormitând
ținând în gură Arborele Cosmic –
sau Brahma, încă-n forma lui de foetus
născut pe apă-n floarea unui lotus
Tresar când ațipesc și mi se pare
că Visnu se coboară în adânc
și scoate din abis pământul care
plutește pe-un ocean de apă dulce
și din sărata mare monștri – aduce:
pe Mummu și pe Tiamat
cu care, când cerurile încă nu erau numite
el apele și-a amestecat

Din mâlul apei care mă-nconjoară
adesea aud broaștele cântând
dar eu visez: pe maluri azvârliți, copii bastarzi;
îi văd cum mă-mpresoară
cum vin spre mine alergând
Și-atuncea știu că nu e Pomul Vieții
pomul sub care eu am ațipit
și nu e Râul fără vârstă apa
în care-atâtea suflete ar fi murit

O, dacă apă ne-ncepută-ar curge
înconjurând grădina mea
prin vine sevele pământului m-ar unge
ca tine, Gaia, aș rămâne grea
Ca tine m-aș îmbrățișa cu ploaia
și trupul gol mi l-ar ascunde-un nor;
ar fi prea strâmte curtea și odaia
și-aș vrea ca tine, renăscând să mor
Și m-aș trezi la începutul lumii:
cu Aurora chiar deasupra mea;
în dreapta, Ardvi Surâ Anâhita
bărbatul care dă laptele lumii
regenerând sămânța omenirii
prin ploaia care cade dintr-o stea.

III
Nu te speria, nu pot să te alung -
blestemul Cerului ne stă în cale -
prin mâzgă și prin cețuri tot te-ajung
de când am început să port sandale
Fără să știu, în somnul din odaie -
poate când prin vis sărutam curcubeul
și mă-nveleam cu el în loc de straie -
am devenit clepsidră și-am început să curg
De-atunci pe mine însămi nu pot să mă ajung
De când nu mai știu să ridic ochii spre cer
mă uit la tine și oasele mele
ce dulce trosnesc în îmbrățișarea
trupului tău vânjos! ( în care aș vrea să pier
și nu pier)
Și trupul nostru devine un curcubeu de pământ;
ni se împrăștie sufletu-n iarbă
răsuflarea ni se pierde printre firele
plăpânde și verzi
ca să-ncălzească rănile-ascunse ale Pământului
Nu încerca să privești, nimic n-ai vezi!

Mai bine să strivim cuvinte-n valuri -
în coaja lor se-ascund mereu doar maluri;
mai bine să citim în boaba spumii -
plutind doar vom afla tainele lumii

Plutind doar vom vedea crescând
în sus
copacul cu coroana spre Pământ
Și rădăcina-n pieptul lui Iisus.

poezie de din Hora stihiilor (2003)
Adăugat de Olga Alexandra DiaconuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce scârțâie zăpada sub picioare? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!