Rănile trecutului...
Port în spate
două răni
nevinovate
provocate
de cărat...
Separat,
pe omoplați
răni, scuzați
de-ndrăgostit
și de cât mult
m-am iubit
ca adult...
provocate de-o femeie
melopee
ce se-agață,
te răsfață,
te provoacă
-spune ea, cică
în joacă-
până când
își pune-n gând
să te răpună...
Și de-atunci
cea... zână bună
se transformă
nu de formă
ci-n metoda ei letală
în iubita ta
fatală!
poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre iubire, poezii despre trecut, poezii despre răsfăț, poezii despre nevinovăție, poezii despre gânduri, poezii despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.