În natură-i grea tăcere...

În natură-i grea tăcere:
Păsările au muţit,
Şi în tainică durere
Florile s-au veştejit.

Căci o veste mult amară
Le-a adus al tomnei vânt,
Le-a şoptit, că se coboră
Trista iarnă pe pământ.

Arborii plini de mâhnire
Mişcă vârful lor uscat;
Mii de corbi, la cruda ştire,
De pe crengi s-au ridicat.

Apoi cerul se-nălbeşte,
Şi încet, încet din nori
Cade neaua şi-nveleşte
Frunze morte, morte flori.

Tot, ce-a fost în lume viaţă,
Ce-a fost dulce în trecut,
Sub linţoliul cel de ghiaţă,
Ca un vis a dispărut.

poezie de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!