Cântarea Sfântului Ioan
Soarele în oprire
Înaltă peste fire
Curând coboară iar
Incendiar
Simt cum în mădulare
Întunecime mare
Se strânge-ntr-un fior
Cuprinzător
Și țeasta-mi sus ivită
Triumfător lovită
De vântul ce și-l ia
Securea grea
Cu tăietură largă
Mai bine-acum să șteargă
Tot ce-o deosebea
De trup abia
Să se-ndârjească beată
De post ca să răzbată
Urmându-și în neștire
Pura privire
Sus unde-n strășnicie
Un frig de veșnicie
Nu vrea s-o-ntreceți clari
O, voi ghețari
Dar din botez cum iese
Principiul ce m-alese
Luând din el lumină
Ea jos se-nchină.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre sfinți
- poezii despre principii
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre botez
- poezii despre alcoolism
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.