Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cântarea Sfântului Ioan

Soarele în oprire
Înaltă peste fire
Curând coboară iar
Incendiar

Simt cum în mădulare
Întunecime mare
Se strânge-ntr-un fior
Cuprinzător

Și țeasta-mi sus ivită
Triumfător lovită
De vântul ce și-l ia
Securea grea

Cu tăietură largă
Mai bine-acum să șteargă
Tot ce-o deosebea
De trup abia

Să se-ndârjească beată
De post ca să răzbată
Urmându-și în neștire
Pura privire

Sus unde-n strășnicie
Un frig de veșnicie
Nu vrea s-o-ntreceți clari
O, voi ghețari

Dar din botez cum iese
Principiul ce m-alese
Luând din el lumină
Ea jos se-nchină.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cum plecam cu tata la coasă

rămân o vreme într-un dreptunghi
săpate urmele trupului
și un ceas de piatră într-o cruce de piatră
care-și macină timpul în fire de nisip
pe care le spulberă vântul
pe ochii închiși ai morților din adânc

e atât de tăcut țintirimul din sat
încât fiecare cruce e un poem nescris
liniștea cade din turla înaltă a bisericii
și se sparge peste satul din vale
ca o noapte lovită de săgețile luminii
când soarele abia iese pe coama dealului
atunci trist mă năpădesc amintirile
cum plecam cu tata la coasă
și somnul lui e acum mai lung decât somnul
mi se pare moartea neîngrădită și liberă
iar viața discriminată întreruptă înainte de limită
fără fie nimeni vinovat
invocând chemarea celui de sus
de ce o face atâtea chemări
m-am întrebat prima oară când a murit bunicul?
bătrânii îmi spuneau că cei buni pleacă primii
minciună, unul rău a plecat la fel
îl știam nu-mi dădea niciodată nimic
l-a chemat și pe el

poezie de (26 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.

Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.

poezie de din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum aș vrea să te descânt

sus e cerul,
jos e chinul,
largă e nemărginirea,
doar pustiu-și face loc
în adânca veșnicie.
ce priveliști,
albe porți,
cum se mai rotesc in mine
nopți de lut
amare plângeri,
fulger-iluzoriu sine
doar iertări
în sferele păgâne
morți și 'nnobilări fictive
doar minciuni,
plecări pe rând,
multe desfrunziri, iubite
cumvrea să te descânt
peste timpuri
peste gând,
eu vorbesc cu păsări albe
și cu norii tăi pe rând.
în zadar albește luna
lumea mi-este
doar mormânt.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Drumuri de lumină

E-albastru cerul, nu e niciun nor,
iar liniștea din jur e-atât de mare,
încât aud tăcuta nepăsare
a timpului ce trece prea ușor.

Se-nvârte într-o rază-un fir de praf
abia scăpat din lunga nemișcare
a rocii smulsă din străvechi altare
și dăltuită de-un arheograf.

Stârnite de-al mișcării slab fior
răsar, din minte, două gânduri triste,
crescute în decenii ateiste
ce le-au încătușat măiastrul zbor.

Un gând e al iubirii dar divin
și îl eliberez – e gândul meu-
iar celălalt, al urii –mi-e mai greu-
dar îl strivesc, pe loc, și-l scap de chin.

Pe cerul fără nori e-acum un vis
ce caută urâtul îl șteargă,
și să împrăștie în lumea largă
iubirea, drumul către Paradis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara

Auzi și tu cum ciripește o păsărică la fereastră?
Și cucul cântă, îl auzi? Iar vântul suflă boare albastră,
De cald. Si parcă simt miros de liliac. Tu simți?
De ce nu spui nimic? De ce ai ales minți?

Auzi cum tremură pădurea și cum plesnesc mugurii ei?
Cum nu auzi? Ce-o fi cu tine? Miroase parcă a flori de tei.
Ce multe gâze, se agită, în sus, în jos, spre nicăieri.
Suflet frumos, vino-n padure vezi ce multe primăveri,

Albastre, roz și iar albastre. La fel ca dragostile noastre.
Pe la ferestre încep s-apară flori în glastre.
Frumos mai cântă cucu, ai bani in buzunar?
de nu ai, vei fi sărac tot anul. Îți voi da eu iubire-n dar.

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino, te rog....

vino, te rog, vino la ceas de seară,
e ușa larg deschisă, te chem a câta oară,
e camera pustie și focul nu mai arde,
e timpul mort în casă doar ceasul iarăși bate,
e frig, e cald în mine, mă ard văpăi de dor,
mă arde a ta privire, mă simt răvășitor,
mă ard ca lumânarea și mă topesc pe jos,
mă-nghite-ncet pământul cu dorul meu spumos

vino, te rog, când soarele răsare, când luna se ascunde,
când noaptea cea pustie fugită îi oriunde,
e ziua plictisită, așa mă simt și eu,
te-aștept tăcut în prag, îmi este tot mai greu,
e soarele pe sus, e soarele pe jos,
îți caută și el pașii din mersul drăgăstos,
îți caută o lumină pe-o rază-n alb lăptos,
cu strălucirea arsă în tot ce-a fost frumos.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel de Iulie

În pajiștea curând cosită
Mă-mbat-a fânului parfum,
Iar luna din senin ivită,
Veghează umbra mea pe drum.

vii aici și tu, iubită,
Din inimă îmi iese fum
În pajiștea curând cosită,
Robit de-a fânului parfum.

mă înveți iubito, cum
aflu calea ocolită,
mă feresc de grea ispită,
Ce mi-ar preface visu-n scrum.

În pajiștea curând cosită

rondel de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabula corbului

La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, purceadă la marea schimbare!
Porni prin pădure cu coada-nainte,
Mișcând lent din șolduri și provocator.
Ascuns după-o tufă, Martin, cel cuminte,
Zărește roșcata și-l ia cu fior.
Vecinii îl șctiu că-i un tip liniștit,
Când e un scandal, rezervat dă ocol,
Dar văzând scena asta, cum stătea el pitit,
Își ieși rău din fire și trecu la viol.
Tăbărâ pe cumătră și-o surprinse de-odată,
O întoarse pe față, mai apoi și pe dos;
Se luptă biata vulpe și scăpă de-șe-la-tă,
Alergă zăpăcită, blestemând mânios.
Se întoarse la corb și-l certă furioasă:
-Ești un tip mincinos, gură mare și rea,
Spui că-n democrație e o viață frumoasă
Și că azi toată lumea poate face ce vrea?
-Tu te superi pe mine fără rost, draga mea,
Este o nedreptate că mă faci mincinos,
Dar să știi, numai sus ai foloase din ea,
Și nicicând nu va fi pentru voi, cei de jos!

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabula corbului cu tupeu

La mijloc de codru poiana se-ntinde.
Ce crudă e iarba, înaltă și mare!
Cumătra roșcată văzduhul cuprinde,
Scrutează cu ochii întinsul de zare.
De-odată privirea se-ndreaptă mirată
Spre corbul ce zboară de-asupra-i, sub nori.
Crezu că-l lovise o boală ciudată,
Cu spaimă în suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe când lumea toată, cu ea înapoi.
Cumătra-l întreabă, mieroasă-n cuvinte:
-E-o boală ciudată pe sus pe la voi?
Te-ncearcă microbii, vreun greu beteșug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo beție?
-Nu, dragă cumătră, e-un mic vicleșug,
Aceasta e moda în democrație.
Păi lumea întreagă azi face ce vrea,
Dorința e lege și pofta e mare.
Cumătra își zice: E timpul și ea,
Urgent, purceadă la marea schimbare!
Porni prin pădure cu coada-nainte,
Mișcând lent din șolduri și provocator.
Ascuns după-o tufă, Martin, cel cuminte,
Zărește roșcata și-l ia cu fior.
Vecinii îl șctiu că-i un tip liniștit,
Când e un scandal, rezervat dă ocol,
Dar văzând scena asta, cum stătea el pitit,
Își ieși rău din fire și trecu la viol.
Tăbărâ pe cumătră și-o surprinse de-odată,
O întoarse pe față, mai apoi și pe dos;
Se luptă biata vulpe și scăpă de-șe-la-tă,
Alergă zăpăcită, blestemând mânios.
Se întoarse la corb și-l certă furioasă:
-Ești un tip mincinos, gură mare și rea,
Spui că-n democrație e o viață frumoasă
Și că azi toată lumea poate face ce vrea?
-Tu te superi pe mine fără rost, draga mea,
Este o nedreptate că mă faci mincinos,
Dar să știi, numai sus ai foloase din ea,
Și nicicând nu va fi pentru voi, cei de jos!

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muribundul

Soarele nu mai e sus,
Luna și ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.

Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca apară mâine iar.

Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E și o liniște nebună
Dar și o negură păgână.

Adio și m-am dus,
Mă așteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viața reală.

Și să spun sub jurământ
Tot ce am făcut pe pământ.
Se lasă negura pe sat,
Îmi pare rău că am plecat.

Soarele nu mai e sus,
Chiar și luna s-a ascuns,
Din cer cade câte-o stea,
Cred că s-a dus cineva.

epitaf de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Plâng, precum castanii-n floare...

Ați văzut cum plâng castanii lacrima de jos în sus?
Ca și cum își strigă dorul de lumină, spre apus,
Îmbrăcându-se-n speranța de-a atinge-o clipă doar
Neatinsul cer albastru, din albastrul său budoar.

Candele se-aprind pe ramuri și mustesc a rugă flori,
le prindă rugăciunea, cerul pe sub subsuori.
Doar un vânticel le-mbie să se prindă bine-n ram,
Cu o șoaptă de pe lună, ca un negustat balsam.

Și foșnesc frunzele toate, la un semn divin de-accept
Pentru lacrimile toate din copacul înțelept,
Ce trimit solie vie din adânc de rădăcini,
Unde-n lut se-ascund păcate în inelul unei vini.

Tot așa îmi plânge-aripa, (cum castani, de jos în sus)
Țintuită de piroane, precum trupul lui Iisus.
Doar că-i lacrimă de sânge dintr-un zbor orfan de doi-
Moartea și-a întins un giulgiu mult prea negru peste noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nocturnă

Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nțeleaptă.

În jur văd numai porți și-n porți ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheață.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste față.

Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în susstrânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.

Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă și coboară,
De nu mai știu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.

Și peste tot o liniște ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-și linge-n somn trudit aripa
Și printre arbori vechi foșnește vântul.

Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.

Intru-n Sibiu livid, sătul de viață.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă dau față
Cu mortul care umblă prin cetate.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.
Emil Gârleanu

Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! Cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg. Și ce întunecime, câtă umezeală sub frunzișoara lui! Ce căutase dansul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul unui crin ce se ridica așa de înalt, că parcă floarea din vârf își deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, -i culeagă razele.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Tranziție

Cum în tranziția "fatală"
Ce se petrece-i greu de spus,
Se tot persistă în greșeală
De jos în sus, de sus mai sus...!

epigramă de din ziarul "Viața Buzăului" (14 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Soarele e mai sus

decât de obicei. da, a încheiat
mediile copiilor. școala din sânnicolau
mare este un cor de urale - de
sănătate mintală. cu dedicație
pentru el, profesorul de desen pe asfaltul
din fața primăriei așa zis liberale. tot
odată a calculat - pentru posteritate -
febril (?!)
media anilor bine trăiți - în util - între scutece
versus media anilor irosiți ca adult...
spre final
soarele e mai sus. sunt mai jos
doar cotele apelor arancăi - în
care nu ai cum să îneci pe moment
de reculegere privirea sincigașului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Concurs

După rugăciuni fierbinți,
Și-alte multe stăruinți,
Am văzut venind în zbor
Berzele, la cuibul lor.

Și cum au de obicei,
Să se-așeze cu temei
Peste hornul casei sus,
M-am gândit la un concurs.

-ncropesc și eu ca ele,
Din răchite și nuiele,
O casuță pentru mine,
Cât mai iute și mai bine.

Și m-am pus curând pe treabă,
Ele-n zbor și eu pe grabă,
Și-am făcut cum ne-am propus:
Un cuib jos și unul sus.

Acum n-aș putea spun
Care cuib este mai bun,
Dar privind acolo sus,
Cred că nu le e de-ajuns!

Ia priviti la cuibul lor,
Cum stau doar într-un picior
Părând foarte multumite...
Și-au făcut un pui cuminte.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Zâmbetul Luminii

A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult

Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi

Vorbește sufletul în șoaptă,
ne oprim, ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm

Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi

Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu

Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă -L găsim

Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi

Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai în Germania

Mi-a țara unicat în lumea largă,
Că doar aici observi, la orice pas,
Cum toți se-nvață a strâmba din nas
'Nainte de-a-nvăța cum să și-l... șteargă.

epigramă de din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarasi luna

Stau si iar privesc in umbra
Cum se naste o lumina
Ea ma cheama, dar e sumbra
Unda ei e dulce, lina.

Vad cum imi intinde mana
O durere mult prea veche
Si ma pierd, caci iese luna
Suferinta mea straveche.

Ma priveste mult prea calma
Mi-e rusine ma sfiesc
Simt cum ma furnica-n palma
Sincer, mi-e ceva firesc.

Este mare, plina, rece,
Ca o doamna din trecut
Din picioare iar ma trece
Un fior, dar e placut.

Este ea sau este el?
Caci ma simt prea inundata
Ma priveste intr-un fel
Si ma las iar dominata.

Vreau sa scap dar totusi stau
Vreau sa fug dar n-am putere
Si imi place, si mai vreau
Sa gust iar, sa simt durere.

poezie de
Adăugat de Loredana TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singuraticul cioban

În amurg soarele pleacă
Să se culce după dealuri.
Ramuri sălciile-apleacă,
Apa curge printre maluri.
Sus, în muntele cu stână,
Duios cântă un caval.
Printre brazi, luna-i stăpână
Peste munte, peste deal.
Cocoțat în vârf de stâncă,
Singuraticul cioban,
Lângă-un foc ce arde încă
Își cântă al său alean.
Jos în vale, el privește
O fereastră luminată,
Unde stă și ghindosește
Dulce și frumoasă fată.
Ciobănia îl lipsește
De ce este mai frumos,
De fata care-l iubește
Și-l așteaptă-acolo, jos.
Gândul la iubită-i zboară.
Și din cântat se oprește.
De pe stâncă se coboară
În gând, singur, își vorbește.
El în taină, roagă luna
Cu glasul șoptit și moale,
-i păzească puțin stâna
Până dă o fugă-n vale.
Fata să o-îmbrățișeze
Și să-i fure un sărut,
Lângă ea să se așeze
În călduțul așternut.
Până-n zori să se iubească,
uite de ciobănie,
De sus luna -i privească,
Cum se duc la cununie.
Tot vorbind încet cu luna
Ciobanul a adormit.
Dorm oile, doarme stâna,
Cavalul a amuțit.
Doarme muntele și dealul,
Luna totul poleiește,
El rămâne cu aleanul
După fata ce-o iubește.

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook