Tacerea
Noaptea zvâcnește în tâmple,
uitarea de legăminte.
Pe buza fierbinte
e nea.
Scrisoarea rămasă
pe colțul de masă.
Durerea apasă
pe inima
mea.
E trenul în gară,
fiori mă-npresoară.
Tăcerea coboară
in urma
ta.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre scrisori
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre gări
- poezii despre durere
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.