Împăratul îngheţatei

Chemaţi-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, şi-i cereţi-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsaţi damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obişnuite cu uzura; şi lăsaţi băieţii
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsaţi ceea ce este să pună capăt aparenţelor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

Deschideţi scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luaţi
Cearşaful pe care-a brodat cândva nişte porumbei
Şi-ntindeţi-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei ţepene ies în evidenţă, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece şi de tăcută.
Lăsaţi lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

***Împăratul îngheţatei este, probabil, cel mai cunoscut şi mai ambiguu poem al poetului american Wallace Stevens. Conform celor mai autorizate opinii, naratorul necunoscut pare a pleda în favoarea recunoaşterii şi aceptării realităţii, inclusiv a morţii ca finalitate, refuzând magia aparenţelor înşelătoare. Viata trebuie trăită din plin, savurând toate plăcerile oferite de aceasta – cum ar fi o îngheţată sau o ţigară bună – pentru că moartea este oricum inevitabilă.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!