Ochii mei
erau lipiți de ea și treceau
prin rochia albă semitransparentă
în încercarea lor îndrăzneață
să vadă ce era dedesubt
curios eram și eu nu aveam nevoie
de cuvinte strigate să salveze
intimitatea de care mă ating
căutam perfecțiunea femeii
puteam să mă agăț pentru a scăpa
de liniștea unde se stinge încet
singurătatea mea de muritor
cu ochii mei doream să fac versuri
și să folosesc degetele pentru plâns
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre singurătate
- poezii despre salvare
- poezii despre rochii
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre intimitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.