Soție bolnavă
A fost bolnavă ani și ani;
Într-o zi m-a chemat să-mi spună ceva.
Nu putea vorbi limpede,
Iar lacrimile-i curgeau râuri pe obraz.
"Te împovărez cu niște copii,
Cu copiii noștri, în curând orfani.
Nu-i lăsa flămânzi sau în frig;
Dacă greșesc nu-i lovi.
Când îl vei lua în brațe pe cel mic,
Legănă-l și cântă-i de nani-nani.
Nu uita să faci asta."
Înainte de a muri a mai spus,
"Când i-am luat in brațe prima oară n-aveau îmbrăcăminte,
Iar acum hainele lor n-au căptușeală."
Am închis ușile și ferestrele,
Am părăsit copiii rămași fără mamă.
Când mi-am întâlnit prietenii, am plâns.
M-am așezat jos, neputând să-i însoțesc.
I-am rugat să cumpere niște dulciuri copiilor mei.
Am plâns în fața lor.
Am încercat să nu mă vait, dar durerea era prea mare.
Am dat prietenilor banii trebuincioși.
Când m-am întors acasă copiii
m-au întrebat de ce mama lor nu-i mai ia în brațe...
Am umblat încolo și încoace
Prin camera aceea goală.
Apoi am ieșit afară și am jurat,
"Voi uita și nu voi mai vorbi despre ea niciodată."
poezie de Autor necunoscut,sec. I î.e.n - China, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre prietenie
- poezii despre mamă
- poezii despre copilărie
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre râuri
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.