Vis de iarnă
Pășesc pe albul pur, un alb strălucitor,
Pășesc cu pași de viață pe-al iernii alb covor,
Din cer coboară fulgi, o blândă mângâiere,
Coboară fulgi curați purtați de adiere,
Sub a omătului povară doi brazi se-mbrățișează,
Îmbrățișați și ei deasupra lor, doi fulgi îndrăgostiți valsează,
Apoi căzând, visând, valsând, în suflet ei mi se opresc
Și-așa, gustând aroma fericirii, cu sufletu-mi se contopesc,
Asemeni lor valsez, asemeni lor
Mă contopesc apoi cu-al iernii alb covor,
Care asemeni lor, începe și danseaza,
Asemeni lor si mie, acelasi vis visează.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vals
- poezii despre iarnă
- poezii despre dans
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.