Cuţitul de argint şi.... un bulgăre de aur!

Nu am uitat nicicând, era o sfoară
Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar,
Pe un perete coşcovit de var
În casa bătrânescă de la ţară;

Am regăsit-o în acelaşi loc,
De ani uitată, părea plictisită
În cuiul strâmb cu floarea ruginită
De un mănunchi uscat de busuioc,

În plita sobei, rece, prins şedea
Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace,
Săreau copiii ca să îl dezbrace
De crusta care încă strălucea,

Iar într-un colţ, sub un ştergar, o ramă,
O poză-ngălbenită contura....
Au coborât, de dor ce le era,
Şi mama, şi bunica, şi-a ei mamă...

Parcă în sobă văd un pic de jar
Şi din ceaun un bulgăre de aur,
Bunicu' împărţind acel tezaur
Cu sfoara ce-atârna lângă sărar.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!