Într-o seară
Într-o nu știu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiți.
Eu simțeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.
Dar și acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre nebunie, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre fericire, poezii despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.