Te ştiu, micuţă impostoare! ...

Mă mir de unde noaptea adună-atâţia aştri,
De şi-a brodat cu-argintul perdelele din cer.
Cât trec sclipiri răzleţe, mă văd în ochii-albaştri
Ai preaiubitei mele, ce plini sunt de mister.

Lumina ai furat-o din stele căzătoare
Şi din paleta toamnei ai înşfăcat culori.
Te ştiu, gingaşă fată, micuţă impostoare,
Cu buze senzuale şi ochi seducători!

Din cozi de la comete, pomezi pentru carnaţii,
Ai şterpelit ca furii şi ton de galben grâu.
Cum buclele ţi-s blonde, cu ele-atragi bărbaţii,
Ce sclavi ţi-s la picioare, dând firii liber frâu.

Din razele de lună, agrafe de lumină
Ai smuls şi împletite-s, cu şic, în părul tău.
Socot că mi-eşti sortită, tu înger mi-eşti, grădină
Şi-un cuib plin de dorinţe în piscuri de Rarău...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!