Agonie
oamenii ăștia subetajați plimbându-se
în cămașă de forță... într-o lesă
prin fața ferestrelor prăbușite
dintr-o inimă
cu amintiri parțiale și spasme
bâiguie prin albul tristeților de magnoliu
această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate
ei pun un fel de afișe
automat își conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului
nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă
pentru totdeauna
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre cămașa de forță
- poezii despre cuvinte
- poezii despre amintiri
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.