Meluzina
Ce m-a trezit oare în șoapte?
Copila mea, cad flori în noapte!
Cine-atât de trist șușotește, în vis ducându-și povara?
Copila mea, prin cameră trece acum primăvara.
O, vezi! Fața-i de lacrimi stacojie!
Copila mea, înflorește bogată și vie.
Îmi arde gura! De ce plâng eu în mine?
Copila mea, îți sărut viața-mi în tine.
Atât de tare cine mă cuprinde, cine s-apleacă?
Copila mea, îmi îndoi spre tine mâinile oleacă.
Dar încotro mă duc? Visez un vis suprem!
Copila mea, să mergem spre cer noi vrem.
Ce bine, ce bine! Cine un zâmbet ne fură
Atunci ochii ei albi se făcură
Se stinse-atunci lumina angoasă
Și noapte-adâncă flutură prin casă.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.