Plutiri

Alunecă-n amurguri poteci ca să îmbrace
Iubirilele golaşe, ce-aştern culcuş pe pânze,
Şi-şi unduiesc lucirea, când sufletul lor tace,
Flămândele dorinţe răscolitoare-n frunze.

Au încolţit în inimi boabe de grâu din stele
Şi pietrele de moară au măcinat descântul,
Iar farmecul ispitei a sângerat perdele
Şi-a dezlegat văzduhuri ce mişcă infinitul.

Aprinderile toamnei şi-au rupt din sâni vibraţii,
Scântei copleşitoare renasc simţiri şi ură,
Miroase-a Dumnezeu şi-a sărutări pe gură,
Gustând ochii ei negrii beau vin din constelaţii.

Şi aerul se-‘mbată când vântu-i duce-aghiasma
Ce a lăsat din trupu-i, împrăştiind mireasma!

sonet de Aurel Petre (22 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!