Îngropare

luna ca un cartof fierbinte abureşte şi frige
mă învaţă numai la prostii
soarele, din contră, râde şi minte
făcând cu ochiul bărbosului şiret
îmi ies din cap nişte cocoşi de noapte
frământându-mi nesomnul cu îndoieli
la moartea voastră sigur o să fie vară
lume multă adunată în căuşul palmei deschise
apă scursă de pe streşini
o să piţigăie un papiţoi cu un taraf de popi
toate babele leşinate se vor visa
tinere şi sfinte
ce îngropăciune frumoasă!!!
vor spune toţi cu gura plină în colţuri
satisfăcuţi de bomboana de pe colivă
şi tombola pentru parastasele viitoare
ale lor sau ale oricui se nimereşte
la moartea mea o să fie toamnă-iarnă
o să plouă fără noimă înecăcios
doi beţivi, atât, trimişi şi ei acolo
pentru o pungă de minciuni suficientă
cât să le mai ajungă până la moartea
morţii lor
ce trist sfârşit de piesă
un nebun alergând pe câmpuri
coborâm în groapă să ne urcăm în slavă
cine, ce şi unde?

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!