O voce din trecut

Ce leneş pasul mă ducea
pe străzile curgând în pantă,
tălâmb, cuţitul de rindea
striga aiurea dintr-o geantă.

Năluca mă privea de sus,
ţinându-şi briciul într-o mână,
ca să-l ascută la apus
pe un arcer adus din lună.

Ea mi-a făcut un singur semn,
rotindu-şi capul într-o parte...
Ah, Doamne, ce cumplit îndemn
spre briciul dătător de moarte!

Dar cum stăteam nehotărât,
cu braţul rezemat de poartă,
striga o voce din trecut –
mai poţi fugi încă de soartă!

A auzit de sus şi ea,
şi briciul i-a scăpat din mână,
râdea cuţitul de rindea
dansând sub razele de lună.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!