Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Neagu

O voce din trecut

Ce leneș pasul mă ducea
pe străzile curgând în pantă,
tălâmb, cuțitul de rindea
striga aiurea dintr-o geantă.

Năluca mă privea de sus,
ținându-și briciul într-o mână,
ca să-l ascută la apus
pe un arcer adus din lună.

Ea mi-a făcut un singur semn,
rotindu-și capul într-o parte...
Ah, Doamne, ce cumplit îndemn
spre briciul dătător de moarte!

Dar cum stăteam nehotărât,
cu brațul rezemat de poartă,
striga o voce din trecut –
mai poți fugi încă de soartă!

A auzit de sus și ea,
și briciul i-a scăpat din mână,
râdea cuțitul de rindea
dansând sub razele de lună.

poezie de din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Gheorghe Ionescu

Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înțeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înțepa cu acul, sau se va tăia cu briciul și în nici un caz când i se vor explica toate acestea.

în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Te-așteptam apus

Pe o stâncă sus
Un înger privea la apus.
M-am apropiat sedus
Cu o floare in mână
Cu miros de smirnă
Ce mai era de spus..
Ce apus, apus... e acolo sus.
Îngerul niciodată nu mi-a spus
Să privesc de sus orice apus
Ce apune... iar răsare
Floare in floare
Arbore in arbore.
Vai, doamne... ce apus
Cu o floare in asfințit
Te-așteptam apus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Liliecii

Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopții
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viața-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucați
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunțite
Cu briciul dinților
Îmi înfruptă duhul.
Fac semnul crucii
Și Domnul
Mă lasă în sânul Evei.
Strigoii dispar,
Nevasta vecinului știe
Că nu pot intra
Cu buzunarele goale.
La poartă
Liliecii m-așteaptă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Lorena Craia

Într-o noapte

-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
-ngână de sus

și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic -ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu și eu

Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...

Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...

Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...

În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Limba rea e mai ascuțită ca briciul.

proverbe armenești
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum înțeleagă toporul finețea, taie ca briciul sau fie mai bont ca să cruțe?

aforism de din Cuvinte cu dor de miez, Topor (2016)
Adăugat de Ștefan MîrzacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cătălina Orșivschi

Constatare despre "acei de sus"

Acei de "sus" au pâinea și cuțitul
Și-o mână spală pe-alta la-mpărțitul
Oricărui dumicat, dar ne intrigă
C-o pun tot ei ades de mămăligă...

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câteodată

Câteodată prefac că nu mai știu cum mă cheamă,
atunci Soarele-l întreb, dar el nu ia în seamă...
O întreb chiar și pe Lună, de n-a auzit în noapte,
poate prin somn cineva... numele-mi striga cu șoapte!
Întreb pietrele ce tac, păsări clipind a mirare,
frunze galbene ce zac, moarte de îngrijorare...
Întreb Toamna cea cochetă ce-n oglindă se pudrează,
nimeni nu-mi spune nimic, parcă totul complotează
să mă-nchidă în uitare, numele nu-mi mai știu,
să mă cheme-Nsingurare, sau poate... E Prea Târziu!

Numai vântul nebunatic pletele mi le resfiră,
pleoapele-mi alintă dulce, le închide și suspină!
"Eu ți-aș spune cum te cheamă, trebuie doar m-asculți,
să mă lași te cutreier, de mine nu te-ascunzi!
Căci am auzit aseară cum te striga cineva,
te striga în vânt, haotic, nimeni nu îl auzea!
Cred că te striga, Uimire, sau parcă-ți zicea Speranță,
parcă Amurg Auriu, sau poate că... Dimineață!
Poate Vis Neîmplinit te striga, sau... Amăgire...
Dacă gândesc mai bine, cred că te striga... Iubire!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Recviem pentru o roată

cineva m-a întrebat
frate, cum e respiri
de unul singur
urli cu lupii ca lupii la lună
te înalți om și roată
cu îngerii de mână?

cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii de lux
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
rătăcită pe șoseaua de piatră
șoseaua din noi șoseaua uitată

în care orașul meu
avea nervii întinși la maxim
străzile mărșăluiau nevrotice
de-a lungul și de-a latul
trupului tău căptușit cu întuneric
uite cum umpli
aerul încăperii cu mister cu vină
soarele își trăge lumină din ochii tăi
acoperișurile
se amestecă și ele isterice
cu soldații nopții bezmetici
și noi visăm mereu în visul nostru
că visăm

cineva ți-a smuls umbra
de sub roata mașinii
mult prea devreme
și nu era Dumnezeu
era doar o frântură de soartă
în care eu te așteptam de o veșnicie la poartă
iar gândul îmi fugea mereu
spre o altă fereastră

doar taumaturgul mai privea umil dintr-o glastră

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Bert Kessler

Nimerisem pasărea,
Cu toate că zbura în lumina soarelui spre apus.
Abia se risipise zgomotul împușcăturii și ea a început se înalțe
Mai sus, tot mai sus printre razele de lumină aurie,
Pentru ca mai apoi se răsucească pe o parte, un ghem rotund de pene,
Câteva desprinse de ea plutind alături,
Și cadă în picaj abrupt în iarbă.
M-am îndreptat spre ea, înlăturând hățișul uscat,
Până am văzut dâra de sânge pe buștean
Și pitpalacul zăcând lângă rădăcinile putrede.
Nezărind spini pe-acolo, am întins brațul printre firele de iarbă,
Dar ceva s-a înălțat și mi-a înțepat mâna, amorțind-o.
Într-o secundă, am zărit cobra –
Cu pielița trasă de tot de pe ochii galbeni,
Cu capul arcuit, retrăgându-se în inelele ei,
Un colac murdar, de culoarea cenușii
Sau a frunzelor de stejar căzute, într-o toamna târzie, în straturi, unele peste altele.
Am rămas încremenit în timp ce ea devenea mai mică, descolăcindu-se
Și începând se târască sub buștean;
Apoi, am căzut moale în iarbă.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

O altă viață

Mănunchi de flori pe masa sfântă
Încântă
Un suflet străbun pierdut între lumi
Nebun
Își caută mama își caută frații
Răpiți
De mână de demon de ochii de vidmă
Ascunși
Prin arsele ierburi, pe strâmte poteci

Și-atunci...

Te-ntrebi ce-a greșit sufere grabnic
Groaznic
Va fi de-i vei afla trecutul, doar fugi
În noapte
Și-ți caută îngerul și ține-l de mână
Străină
Să-ți fie persoana din noaptea cu lună

Se-adună...

Să-l caute să-l bage în cuști de foc
Din glastră
Să rupi o floare să-i dai nu uite
C-a fost
Un om făr' de soartă lovit de probleme
Zâmbind
Să-și dea sufletul privind spre Pământ

În gând...

Să te rogi să-și revadă părinții
Trecuți
Printre vămi de vazduh de decenii
Departe
Privind plângând spre lumina divină
Sperând
Că-l v-or vedea într-o altă viață.

poezie de (24 martie 2022)
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Tablou cu mov, albastru și maro

Aproape adormit eu te-am visat,
iar gândul mi-a rămas îngemănat
cu gândul tău, pierdut pe undeva,
într-un apus întârziat de catifea.
Din margine de somn, pentru o clipă,
priveam mirat cum trupu-mi se ridică
într-un văzduh ce devenea neclar
în maroniu amurg de chihlimbar,
iar tu pluteai deasupra mea pătată
de-o ploaie ce pica defragmentată.

Te-aș fi adus spre mine, mai aproape,
dar te pierdeai prin nevăzute ape
dintr-un tablou pictat de Picasso
cu mov, albastru și puțin maro...
Dar trupul tău se legăna pe pânză
ca un văzduh împodobit cu-o frunză,
iar movu-n roșu se schimba treptat
pe fondul de albastru răsturnat
și chipul tău din umbră mă privea
turnând din ochi licori de peruzea.

Dar într-o clipă-ai dispărut fugară
în năluciri ce se suceau afară
sub norii negri adunați pe cer
din străvezii apusuri de arcer
ce replicau imaginea-ți pictată
pe pânza cerului, neterminată.

Erai sau nu erai, nici nu mai știu,
c-afară se făcuse prea târziu,
iar chipul tău prin mine se scurgea
ca raza ruptă dintr-un ciob de stea.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Ȋntr-o noapte

-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
-ngână de sus

și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic -ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Pe crenel

Nori negri se adună peste cer,
se lasă grei pe ziduri la cetate,
din salba gândurilor mele pier
speranțele din amintiri trădate.
Dar caut încă visul dispărut
prin neiertări întinse ca o pată
pe dorurile-ntoarse din trecut
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Doar urme de visare au rămas,
pe clipele de neuitare vie,
bătute în pendulul de la ceas
la margine de tristă veșnicie,
când pasul se aude pe crenel
la ora fixă-a gărzilor schimbate
și-a armelor depuse în rastel
pe rafturile-n șir, numerotate,
la orele când timpul monoton
mai cerne încă clipe cadențate
peste oftatul bietului planton
rămas te salute din cetate.

De pe crenel deasupra te zăresc,
când norii se destramă dintr-odată,
iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,
sub curcubeul frânt mi se arată.
O, vis nebun! – este un simplu nor
uitat pe cer, la margini de furtună,
sau doar năluca ruptă dintr-un dor
pierdut cândva pe razele de lună.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Hanul dintre meri

De sus de pe deal coboram în derivă,

tăiam serpentinele-n curbe pieziș,

nimic nu părea îmi stea împotrivă,

scrâșnea anvelopa rulând în pietriș.

Zăream acareturi urcând dintre meri,

cu turlele-ntoarse-n apusul târziu,

și râul curgând printre plopii stingheri

cu unde pictate în mov sidefiu.

E hanul – șoptea din adâncuri o voce,

te-așteaptă s-ajungi la masă bogat㠖

creștea dinlăuntru o foame precoce,

iar drumul părea mai lung, dintr-odată.

Vedeam cum se-ntinde alene în zare

orașul în care cândva m-am născut,

părea, dintre meri, în apusul de soare,

doar umbra rămasă din visul pierdut.

Pun capul pe masă și gândul duce

spre casa străbună, în zbor neoprit,

simt readus peste timp la răscruce,

privesc înapoi și rămân împietrit.

Copilul timid, ce pornise în viață,

renaște în mine, venind din trecut,

vrăjit de mirajul apus se agață,

dar moare-n prezentul complet neștiut.

O lacrimă grea îmi atârnă pe geană,

părinții și frații plecat-au demult,

din ceruri renasc, prea sfântă icoană,

voi duce-o în suflet cât încă mai sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

Tu poți, Doamne, într-o clipă
Din om ca să faci nimic,
Dar îl lași se întoarcă
Și-i dai harul câte un pic.

Poți, Doamne, s-aduci pace,
Împacare între noi.
Poți învii pe cel ce zace,
Ne poți scoate din nevoi!

Tu poți bogății și ranguri
Să dai omului, de vrei,
Dar mai poți ca, într-o clipă
De la dânsul le iei.

Și la fel ca Iov, sărmanul,
Pe o groapă cu gunoi
Să îl laude pe Domnul
Și când sunt bolnavi și goi.

Tu ne-ai scos din iadul roșu,
Dumnezeule preasfănt.
Adă, Doamne, bunăstare
Și împăcare pe pământ!
.....................
C-au facut din astă țară
Un pământ al nimănui
Și s-au pus pe dânșii iară
Mai sus decât voia Lui!

poezie de din De la poezie la rugăciune (7 martie 2008)
Adăugat de Dorina StoicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.
Traian Abruda

Mielul

carnea de luni
se face pe focul de marți
apoi o împarți:
criminalistul
e un bărbat în putere
cu privirea ca briciul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

La mansatrdă

Stau cărțile strâmbe pe raftul de sus
privind prin fereastra cu geamuri ovale
cum soarele trece din nou spre apus
cu razele-n ziduri ca niște pumnale.

Rămâne o clipă de strajă pe deal,
ascultă fanfara din vechea cazarmă,
soldații repetă un marș triumfal,
iar notele parcă sunt trase din armă.

Ajung în rafale sus la mansardă,
s-așază pe cărțile-n rafturi uitate,
bemolii stresați încep să mă ardă
cu doruri tardive de-acasă plecate.

Rămâne în urmă un dor mai rebel,
bântuie-n voie cu gânduri haine,
aș vrea să-l alung sau trec peste el
dar stă și-mi vorbește întruna de tine.

poezie de din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima poartă

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

clopot stins cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară

vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook