Toarcem amintirea
Merg încet cu sufletul pustiu
singură printre atâta lume
timpul a trecut când nici nu știu
oamenii din juru-mi nu au nume.
Joacă, iar, căldura verii-n aer
fructele și le-a-negrit, iar, socul,
clopotele bat, prelung, a vaier,
și eu nicidecum nu-mi găsesc locul.
Am să mă întorc în sat curând
unde mă așteaptă maica bună
la lumina stelei, licărind,
toarcem amintirea, ca pe lână...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre lână
- poezii despre jocuri
- poezii despre fructe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.