Dansul iguanelor albastre

în fiecare zi când luna îşi îmbrăca roba albastră
şi broboane de rouă se strâng în iarbă
iguanele albastre ies din hibernare,
se strâng cerc în jurul lemnului sfânt înfipt în carnea tare a pământului
şi dansează legănându-şi cozile pline de aşteptare
capetele cad în piept şi boturile uscate ridică imn de slavă sevei
acel moment e singurul în care iguanele pot muri fără să ştie
multă lume se întreabă când a apărut acest dans
dar rosturile lui se pierd în negura vremurilor
şi probabil nimeni nu-şi mai aduce aminte
de anul în care cocorii s-au abătut din drumul lor
şi au poposit aducând un imn luminii de început
o iguană albastră le-a văzut dansul
şi i-a plăcut atât de mult încât a început
să-l danseza la rândul ei
fericită că poate scăpa chiar şi pentru scurt timp
de greutatea strânsă în oasele ei

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!