Dansul iguanelor albastre
în fiecare zi când luna își îmbrăca roba albastră
și broboane de rouă se strâng în iarbă
iguanele albastre ies din hibernare,
se strâng cerc în jurul lemnului sfânt înfipt în carnea tare a pământului
și dansează legănându-și cozile pline de așteptare
capetele cad în piept și boturile uscate ridică imn de slavă sevei
acel moment e singurul în care iguanele pot muri fără să știe
multă lume se întreabă când a apărut acest dans
dar rosturile lui se pierd în negura vremurilor
și probabil nimeni nu-și mai aduce aminte
de anul în care cocorii s-au abătut din drumul lor
și au poposit aducând un imn luminii de început
o iguană albastră le-a văzut dansul
și i-a plăcut atât de mult încât a început
să-l danseza la rândul ei
fericită că poate scăpa chiar și pentru scurt timp
de greutatea strânsă în oasele ei
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre dans
- poezii despre albastru
- poezii despre început
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rouă
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Citate similare
Din sertarul cu amintiri
am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înțeleg
dar prin asociere am înțeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toți la fel
și am văzut că luna își ascunde fața de fiecare dată când se îmbujorează
mă jucam cu cuvintele până când am observant că și ele pot răni
și am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare față
și cuvintele au crescut purtându-mă pe brațe fără să mai rănească pe cineva
m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, așa că m-am decis s-o aștept
și-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori și răspunsurile dor
am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre dor, poezii despre creștere, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De vorbă cu Anul nou
ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la față fără întrebări pregătite
și anul nou nou vine, începe chiar și fără interviul de rigoare
el face ceea ce știe mai bine, își oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ
și câte nu aș fi avut să-l întreb (chiar dacă știu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, și nu întotdeauna costă
de pildă l-aș fi întrebat unde se duc toți cei ce fac mârșăvii
și când își vor plimi plata și răsplata
apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă să doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toți cei care se cred buricul pământului
dintre degete
cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât și pe cel nou
acum știu că poveștile lor sunt de fapt poveștile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
și mă retrag mut și surd. printre alte cuvinte.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre schimbare, poezii despre răsplată, poezii despre prostie, poezii despre plată, poezii despre durere sau poezii despre degete
Singur cu toată lumea
carnea învelește oasele
și ei pun și-o minte acolo
și uneori și-un suflet
și femeile sparg vaze
de pereți
și bărbații beau prea mult
și nimeni nu-și găsește
perechea
dar o țin tot într-o
căutare
târându-se în paturi
afară din paturi.
carnea învelește oasele
și carnea caută
ceva mai mult decât
carnea.
n-avem nicio șansă:
suntem prizonierii
aceluiași scenariu.
nimeni nu-și găsește
perechea.
gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- citate de Charles Bukowski despre suflet
- poezii despre medicină
- citate de Charles Bukowski despre medicină
- poezii despre femei și bărbați
- citate de Charles Bukowski despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- citate de Charles Bukowski despre femei
- poezii despre bărbați
- citate de Charles Bukowski despre bărbați
Da, e foarte frumos să vă iubiți, dar să vă amintiți că Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc pentru fiecare dintre voi. Apoi iubirea după care voi și abia în final relația voastră. Așadar, mai ales la început, orice ar fi nu locuiți împreună cel puțin 10 ani. E mai mult decât suficient să vă vedeți la fiecare sfârșit de săptămână, dar chiar și atunci faceți astfel încât Prezența, Dumnezeu să primeze. După care, dacă doriți, puteți locui împreună, dar fiecare în jumătatea lui de apartament sau casă. Dar dacă doriți să ucideți dragostea veți face din ea o afacere, o să vă mutați de la început împreună sau și mai rău vă veți căsători și totul se va duce ușor, ușor de râpă fără ca măcar să bănuiți. Pentru că mintea tare se mai grăbește la început să zică: "Nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Ne iubim atât de mult!" și din atâta "dragoste" care aduce cu ea și bucătăria, despărțirea este inevitabilă.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre dorințe, citate despre început, citate despre săptămâni, citate despre religie, citate despre frumusețe sau citate despre căsătorie
Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre eroism sau poezii despre dorințe
Dansul este o artă, prin dans poți împărtăși celorlalți ceea ce simți. Multă lume spune că a dansa este simplu, dar ei se referă la coregrafie și nu la dans in sine, adevăratul înțeles al dansului se reflecta în emoțiile pe care le transmitem atunci când dansăm, mesajul pe care îl facem cunoscut celor din jurul nostru. Fiecare dans are povestea lui și fiecare ne povestește câte ceva.
citat din Claudia Bianca Roselli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dans sau citate despre artă
Vis... demult
Poate ploaia cade când prea multă-i secetă și
de atâta arșiță nu ne mai simte pământul, poate
de atâta foame nu mai simțim iubirea, poate nu
mai suntem... ne e mult... mult prea secetă!
Poate toamna domină iubirea, poate moartea
domina iubirea, poate,, carnea vie" să fie prea
moartă, oasele prea șubrede, cine poate știe,
poate câteva scânduri sunt bătute-n cuie!
Nu știu, nimeni nu poate a ști când cad din
temeli... visele ori viețile, cât am decăzut și nu,
nu am reușit a ne iubi, nu știu a regreta, cine
m-a adus, bătut în piept, chiar nu înțeleg, chiar...
Pot să mă reîntorc ori pot să plec, nu mai dor,
nimeni nu doare, aș fi spus de fericire... unde e,
unde ne doare, ce iluzie... ce timp pustiu, sunt...
devin absent, cine, cine te-ar mai vrea fecioară?!
Nimeni, nici Eu, îmi ajunge carnea toată
desfătată, desfirată, buză încrețită, tremuri
inimi, bați în piept, suflet de oțel până dai în
fiert, cât mă fierbi, cât mă omori, nu te port...
Ai uitat de portul meu, de sărutul interzis, te-ai
pierdut pe acest pământ, Eu... sunt Cer acum,
Tu... chiar de nu știi de Lună, Eu sunt de pe
acest pământ, Tu nu mai ești demult... Lună!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre viață sau poezii despre toamnă
Tablou în albastru
femeia de albastru
de ochi albaștri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o ușă albastră
citește din cărți albastre
se împrietenește cu personaje albastre
sub cupola și pereții propriei chilii în albastru
tot ce gândește e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălășluiește în ea
în trupul ei minion și albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ți-o lipește îngrijit cu o pastă albastră
îți zâmbește albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiași vieți albastre
deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp și anotimp
e acest albastru al unei unice dimineți albastre
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet
Ora când toate stafiile sunt triste
atunci când iubirea își tremură candela aprinzând inimile
cerul se desface la piept ca să nu-și piardă suflarea
și stelele clipesc cumva nostalgic
din mii de trupuri de lumină
se înaltă un geamăt
și pleoapele copacilor se strâng
a mugure visat
e ora când stafiile își amintesc
trecutele vieți
și pentru că trebuie să plece,
închid ochii și aleg
cine la va ține locul
I'm the one...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre ore, poezii despre ochi sau poezii despre muguri
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră,
A celor ce-și păstrează suflețelul
De mari și mici onirici într-o glastră,
Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,
Și-n balega de fluture, albastră.
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră
Ce cu blândețe ne arată țelul
De dincolo de frageda fereastră
Sub care putrezește pătrunjelul
Și-n rouă-mbobocește-o brună astră
Când imn sfios și trist este rondelul.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre oi, poezii despre mamă, poezii despre imn sau poezii despre fluturi
Slujitorii Iubirii
Când dorințele scad în intensitate,
Pentru că au fost înăbușite și nu au fost manifestate,
Dau naștere unor gânduri frustrate,
De neacceptare, ce greu pot fi schimbate.
Când dorul crește foarte tare
Și nu își găsește alinare,
În brațele cu a dragostei chemare,
În inimă se cuibărește, căutând ascunzătoare.
Când gândurile de iubire pline,
Se întorc, îmbrăcate în incertitudine,
Loc își caută, în minte, încercând să domine
Al inimii impuls, să-l facă să suspine.
Când cuvintele se pierd în Univers,
Părând că nu au nici un sens,
Nu-și mai găsesc locul într-un vers,
Se transformă triste, în nonsens.
Când slujitorii Iubirii își pierd puterea,
Trupul își pierde catifelarea,
Inimii abia îi mai simți zbaterea,
Sufletul, se luptă din răsputeri, cu dezamăgirea.
Să nu lăsăm Iubirea fără ajutor,
Să stingem setea dorului arzător,
Să-i dăm trupului dans amețitor,
Să alinăm inima, cu plăcut fior!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre versuri
Curcubeul sonor
Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.
Dansezi în jurul meu
Pe o melodie astrală,
Albastră ca un blues,
Pe care o auzim numai noi
Frunzele mele se prind de pletele tale
Ca un sărut.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre sunet, poezii despre sfârșit sau poezii despre roșu
Albastru
Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna și ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul și vântul, și cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaștri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaștri sunt munții,
părinții, cărunții,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuțele-n freamăt de râu,
albaștri toți oamenii de pe pământ:
și albii,
și negrii,
și cei ca lămâiul,
și pieile roșii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
și visul, și gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
și chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru și crezul,
albastră nășia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
și vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiștea noastră
și nu se teme de ea
nimenea.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre viticultură sau poezii despre râuri
Izvor de dor
In serile cu luna plină
Când sufletul îsi ia lumină
Privesc la steaua de pe cer
In jurul meu est mister
Mă uit in jur văd carul mare
Si lângă el o stea mai lucitoare
Mi e dor de inimă albastră
De luna ce privea
timidă
La noi prin geamul
de fereastră
Eu mă gândesc cu
dor in suflet
La nopțile pustii care au trecut
Pe bolta cerului melancolie
O inimă albastră a aparut
Pe cerul plin de
stele
Timidă somptuoasă acum a apărut
Si vreau s o iau s o
pun in piept la mine
Să i fie cald sa i fie
mult mai bine
Să bată tare n piept
la mine
Acelasi ritm acelasi cânt acelasi dor
in acelasi corp acelasi decor
Îmi este tare dor si
mă topesc de dor
Eu mă prefac intr un izvor
Ce izvorăște rece de pe deal
Lovind agale apa de un mal!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ritm, poezii despre promisiuni, poezii despre noapte, poezii despre melancolie sau poezii despre lună plină
Nu e cine știe ce
tata urs, mama urs, bebe urs, privesc strachina pe-ascuns
și-ar încerca pe o gheară dacă mierea e ușoară
uriașul pește-albastru a ieșit din lac măiastru
și-a-înghițit nemestecat lacul cel întunecat
și nu știe ce să facă prin poiana asfaltată
o floare udă pân-la piele își pleacă pletele înmiresmate
și iarba se ridică în picioare ca să-i ia roua din spinare
două raze cad pieziș. ele nu știu de unde vin și unde se duc
fiecare cu frunza ei se lasă răpită spălând petece de-întuneric
și când se-întâlnesc, se strâng ca marginile unei răni cusute
un detașament de fluturi s-a rătăcit în noapte-adâncă
fără să știe că lumina le va fi potecă și mormânt
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre urși, poezii despre tată, poezii despre picioare sau poezii despre miere
Omul
O genetică greșeală...
Nu prea e mare scofală!
Căci, de la un timp încoace,
Maimuța în pomi nu mai zace...
Ea a coborât din copac,
Pentru a face azi: "PAC! PAC!"
Și fiind coborât din pom,
Pe dată s-a denumit... OM.
Din maimuțe a evoluat,
Fiind foarte înzestrat,
Iar de ele s-a desprins,
Fiind cu munca deprins;
Munca și învățătura,
Ce i-au definit făptura.
Și-ntr-un timp relativ scurt,
A învățat foarte mult;
Astfel a apărut știința,
Ce i-a răscolit ființa.
Multe lucruri a-nvățat,
Ajungând civilizat.
Un om cult și educat,
Rațional, cumpătat.
Dar simpatica făptură
Fu cuprinsă și de ură...
Și chiar împotriva lui
Și-a întreg Pământului;
Astfel a apărut printre noi
Acel oribil cuvânt: război!
La început cu sulițe, săbii,
Paloș, scut, lănci și corăbii
Și cu săgeți trase din arc
Sau chiar dintr-o arbaletă;
Aducând mai târziu în "țarc"
Multe bombe-ntr-o rachetă.
Armele s-au modernizat,
Căci vremurile s-au schimbat.
S-a ajuns la tun, pistoale,
Puști vechi, tradiționale,
Elicoptere, avioane,
Mașini, tancuri, camioane,
Arme din ce în ce mai "grele",
Mai distrugătoare, rele.
A-nceput cu bombe atomice,
A continuat cu chimice
Și cu arme biologice,
Iar în spațiu cosmice.
Apoi cu arme nucleare
Și altele asemănătoare.
Dar mai bine și-ar da seama
Omul că nu-i bună arma
Și-narmarea ar opri-o,
Nu mereu ar tot mări-o...
Ca omul să mai trăiască
Lui însuși să-și dovedească
Că nu-i o genetică greșeală
Fără prea mare scofală...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre învățătură, poezii despre maimuțe, poezii despre om și maimuță, poezii despre știință sau poezii despre tradiții
Ea se așeză. El desfăcu șampania, al cărei dop sări, cu o pocnitură zdravănă; sperau să nu-i fi deranjat pe ceilalți, deși micuțele încăperi erau izolate fonic, printr-un sistem destul de performant, pe care însă nu-l testaseră până în acel moment. El îi turnă șampanie în pahar, apoi își turnă și lui, umplând doar câte o jumătate de pahar pentru fiecare. Mai întâi formulă el un toast, golind amândoi conținutul paharelor. La cererea ei, îi cântă o melodie nouă, interpretând-o, cu vocea lui plăcută; dansară împreună, lipindu-se unul de celălalt. Trupurile lor tinere, pline de dorință, de pasiune, tresăreau în mod plăcut, simțindu-se atât de aproape unul de altul, singuri, în acea încăpere strâmtă, doar în lumina pâlpâitoare a lumânărelelor. După acest dans, el umplu din nou pe jumătate paharele; urma ca ea să țină toastul. Cu vocea tremurândă, Lia formulă un toast, apoi amândoi goliră din nou paharele. Ea îl privea, din când în când, contemplându-i, la lumina aceea pâlpâitoare, chipul plăcut, de mare Don Juan, un veșnic cuceritor; doar privirea lui intimidantă, chiar și pe întuneric, o deruta continuu. Se ridicară în același timp; săruturile erau inevitabile. Lumânările se consumaseră, iar el nu le înlocuise cu altele; ea nici atât.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șampanie, citate despre muzică, citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre voce, citate despre tinerețe, citate despre sărut sau citate despre lumânări
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre jocuri, poezii despre infinit, poezii despre filozofie sau poezii despre existență
Extaz
n-am crezut vreodată că iarba
poate fi așa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poți să-l atingi
și vântul se încurcă prin șuvițele tale blonde
acoperindu-ți ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ți privirea
când albastră când verde
că zâmbetul tău
poate alunga toată tristețea lumii
punând în loc un strop de fericire
în clipa asta-n care se comprimă
minute
ore
ani
chiar și o viață
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre păr blond
N-am timp
Dumnezeu știe. nu am timp de fleacuri. luați dragostea din calea mea
lăsați-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aș putea să vă răspund dar nu am timp
viața asta e atât de scurtă și am atâtea de făcut.
învăț. acumulez. atât de multe de învățat. și atât de puțin timp.
viața trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
și sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinație
acum am timp. știu atât de multe și am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aș vrea să știu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aș vrea să strivesc un fir de iarbă între dinți să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară
acum am timp și pentru mine și pentru alții. mai bine zis am timp să mor
viața a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri și apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus și atât de puține întrebări. acum am timp. degeaba.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sinceritate, poezii despre religie sau poezii despre primăvară