De sezon... gripa

Când dă iarna cea haină,
Scoatem de la naftalină,
Ţoale, bunde şi giubele,
Şi ne-nfofolim, cu ele,

Dar microbii mititei,
Nu-au ce pune peste ei...

Până-i cald şi este vară,
Zburdă, pezevenghi, pe-afară;
Când se iscă vremea rea,
Dau, sărmanii, de belea,

Şi ar vrea, la repezeală,
O căsuţă ideală:

Dau năvală, sute-mii,
La bătrâni, adulţi, copii,
Şi găsesc loc de pripas,
Tocmai în gâtlej şi-n nas,

Văd că locu-i potrivi,
Şi se pun pe drăgostit...

Cum sunt naţie fertilă,
Umplu locul de prăsilă:
Fără zarvă, fără zvon,
Trec urgent de milion,

Şi înfundă foarte tare,
Căile respiratoare...

Noi, atunci ne irităm,
Şi ne punem, să scăpăm,
De puhoiul blestemat,
Pe tuşit şi strănutat,

Dar, micuţii nu se lasă
Şi nu vor, deloc, să iasă...

Noi, deşi suntem mai mari,
Ne-arătăm cam potlogari,
Şi îi ardem, la tulpină,
Cu niscai penicilină...

Pân-la urmă mai cedează,
Se-autoevacuiază,

Dar, îşi zic în mintea lor:
Ce netrebnic de popor!
Sunt deştepţi, frumoşi, voinici,
Şi nu-ncap de ăştia mici...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!