Noaptea mea cumplită
Candelabrul a murit,
la fel și lumina din geam...
Iar ceasul mi-a murit
și-a mai trecut un an...
Fotoliul dezmembrat,
dulce calvar din așchii,
locul cel mai curat
pentru ale mele labii.
Caietul ars de foc
își cere viața înapoi,
dar în suflet nu mai e loc
Numai pentru furtuni și ploi.
Pix cu pastă putrezită,
mulțumesc că mi-ai slujit.
Îmi pare rău că nu rezist,
Și că moartea n-a murit...
În oceane de regrete
mă scald iarăși cu ură,
înnecat în sute de momente
Și uitat din nou de lună...
poezie de Viorel Ionuț Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Ionuț Pascan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocean
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.