Magii de la răsărit
M-am întors...
Zilele treceau greu departe de casă.
Mi-a fost dor de grădina cu meri,
De Ampoiul înghețat
Și chiar de trenul ce urca spre Zlatna.
Ulița satului este pustie...
Ici colo o lumină licărește la geam
Calc pe amintiri,
Mă aplec, le iau in brațe
Și-mi încălzesc cu ele inima.
Păpușa doarme într-un colț.
Săniuța mă strigă din pod.
Zăpada albă încoronează munții
Și acoperă liniștea din vale
Timpul s-a oprit în loc întrebător.
- Te cunosc de undeva?
- Da, mă cunoști, m-am schimbat, adevărat,
Dar tu ești gravat pe retina ochilor mei
Cu zâmbet de copil, cu omul de zăpadă
Și cu "Magii de la răsărit"
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre încoronare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre trenuri
- poezii despre săniuș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.