Anotimpurile

Magnolia –şi deschide şi înalţă către cer cupele albe, roz, violacee
Şi se lasă mângâiată de căldura blăndă a evantaiului de raze.
Ploaie de flori în nuanţe pale, se aşterne apoi peste întinsuri,
Odori suave inundă casa şi grăndina-n sărbătoare.
O armonie –i totul, culoarea cea de întâi a lumii,
Farmecul naturii -l defineşte şi ochiul –l linişteşte.
Freamătul de pretutindeni în solfegiu se transpune
Ascultat fiind din zorii străvezii ai dimineţii până-n amurgul purpuriu.

Şuvoi de metal topit, se revarsă din azur apoi,
Culoarea spicului pârguit rumeneşte fructul pomului rodit,
Coace pâinea şi rostul vieţii se desluşeşte-n luna lui cuptor.
Faldurile rochilor diafane ale forilor de mac,
Maiestuos se unduiesc în lanuri pe câmpii.
Curcubeul defilează cu ale lui culori pe bolta -nvolburată
Şi-şi oglindeşte chipul pe pajiştea-înflorită.
În liniştea deplină, zumzet de albine se-aude în stupină
Şi pe înserat greierul nu conteneşte din cântat.
Trupul încălzit se tămăduieşte cu balsamul înăsprit
Şi izul pătrunzator de iod la umbra nucului bătrăn.

Pâlpâie lumina ce cade pe flori, pe iarbă şi pe pomi
Şi viaţa lor se stinge-ncetişor, până mor sau până la anul viitor.
Artistul –şi pregăteşte şevaletul şi -n al lui tablou
Surprinde metamorfoza frunzelor de iederă şi de viţă de vie-n brumărel.
Foşnetul oţelit al frunzelor de plop diapazonu-l acordează
Şi –n văzduh dansul ploii-îi jucăuş, sublim.
Rodul copt, parfumul culorilor şi aromele de gutuie îmbie
Trecătorii la delicioase savurări şi degustări.

Obloane plumburii se trag la porţile cerului,
Şi în somn profund, imaculat, natura a intrat.
O fantă de lumină din când în când supraveghează
Visele de-odinioară ale vieţii, pe acest pământ.
Fiori reci surprind sufletele calde –n nostalgii de iarnă
Cusute-n fire arogante din alb şi negru.
Bradul drept, semeţ şi secular legământ cu nemurirea face
Şi spulberă tristeţea nopţii lungi ce s-a lasat.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Votează! | Copiază!