Cămașa
în noaptea-aceea efemeră
cred că am fost nemuritori
îmi amintesc adeseori
de cămășuța ta lejeră
ce-avea la piept doi bunghișori
mici de sidef
și transparentă
că și în amintiri îmi dă fiori
în zbuciumul năvalnic de-nceput
s-au rupt și au sărit cât colo
și-n răvășitul așternut
liră erai și eu Apollo...
astăzi închisă ca o sferă
îmi spui că vremea a trecut
că-s corzile mult prea uzate
și-oricât de bun aș fi-n dexteritate
un cântec nou nu va mai fi ca la-nceput...
curând vom trece în eternitate
dar încă eu te-ntreb-
nu crede că-s zălud-
mai ai tu cămășuța cea de noapte?...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan Postolache-Doljești. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre îndemânare, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre amintiri sau poezii despre Apollo
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.