Penultimul
Taciturn privește gongul
morții, așteptând poemul
ce-mi va fi penultimul
căci ea-mi scrie ultimul
dresând viermii-n adrenalină
să sară în tahicardii
de gheizere carantină
coroanelor de invidii
ce mă vor acoperi slute
în pomeni de măști mute
în hore cu giulgii negre
ca niște murene negre
sfâșiind trupul de delfin
înecat în tușul de abis
căutând carapace de vis
plină cu ozon de senin...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre ozon
- poezii despre negru
- poezii despre măști
- poezii despre moarte
- poezii despre delfini
- poezii despre coroană
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.