Îmi cântă surdo-muții despre tine
Îngenunchează lacrima nătângă
Pe buzele uscate-n așteptare,
Învață să înoate-n delta stângă
Și-n pieptul tău să-și caute vărsare.
O poartă-n aripi lebede rănite
De-atâtea zări zburate prin furtună,
Iar valurile mării, gârbovite,
Din sânii mei, cu sete o adună.
Se strâng pe-obraji orchestrele tardive,
Viori amanetate prin suspine,
Solfegiile zac pe portative
Și-mi cântă surdo-muții despre tine.
Tăcerea lor îmi smulge insomnia,
Îmi coase lotuși albi in mii de ațe,
Îmi fură de pe tâmple nebunia
Și-mi ninge mâneci lungi pe antebrațe.
Mi-e trupul doar o scriere pe humă,
O lumânare ceruind pe sfeșnic,
O salcie înmugurită-n brumă,
Un front de est, tulburător de veșnic.
În delta cu egrete divorțate
De cuibul lor menit la prăbușire,
Tot cântă surdo-muții a păcate
Și-a nuferi condamnați la înflorire!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vioară
- poezii despre tăcere
- poezii despre sâni
- poezii despre nuferi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
- poezii despre lumânări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.