Nu voi veni
În orice inimă e o secure
Și-n fiecare ochi un bisturiu,
Pedepse tăinuite și obscure
Se pun în practică, ori se prescriu.
Alegeri echivoce își cer plata:
Monezi bătute-n carnea ta-n ascuns,
Și biată gura ta, destrăbălata,
Va tremura de spaimă și de plans.
Nu voi veni la standul vieții tale,
Ci, cu desaga mea de om sărac,
Voi evita acele edictale
Poveri, cu care nu pot să mă-mpac.
Nu-ți pese urma pașilor fierbinți,
Când poți chiar și iubirea s-o dezminți!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre spaimă
- poezii despre plată
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
- poezii despre chirurgie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.