Calea Ioanei...

Cum salcia-şi varsă coroana,
Cum Cerul clipeşte dogmatic,
C-un gest metafizic, Ioana
Porneşte pe-un drum charismatic!

Spre ordinea lumii se-ndreaptă,
Preocupată-i de viaţă şi cer,
Păşind rost cu rost înc-o treaptă
A indescifrabilului Lumii mister...

Optimismul e raza ei trează
– Esenţa sonoră a vieţii –
Şi trupul şi mintea-i vibrează,
Lumină-s la marginea ceţii.

A-nţeles pe-ndelete cuvântul
Şi dulcele şi amarul trăirii,
Şi ştiinţa, şi versul, şi cântul,
Ce fac parte din magia-nfloririi!
....................................................

E vremea zidirii, predaţi-le Timpul,

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!