Criogenie
a trecut gustul florilor de salcâm
nici măcar eu nu îți pot cere să fii tu cel care ține scara de molid
o singură treaptă care lipsește te desparte de
cerul-malaxor
cine va fi primul care ajunge la linia de plutire?
un câine saint bernard ne va aștepta și cu labele lui uriașe se va rezema de pieptul
în care motorul vieții tusește și scuipă încă
ca o pasarelă viața ce ne mai rămâne se va duplica în fericiri
atunci singura ta opțiune va fi suspensia între a-uri și t-uri
primăveri amorțite beau absintul orelor
și simt atâta gol împrejurul propriei mele minți
încât mă pot sufoca mirosind flori criogenate
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre flori
- poezii despre câini
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre ore
- poezii despre motoare
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.