Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Angi Melania Cristea

Criogenie

a trecut gustul florilor de salcâm
nici măcar eu nu îți pot cere să fii tu cel care ține scara de molid
o singură treaptă care lipsește te desparte de
cerul-malaxor
cine va fi primul care ajunge la linia de plutire?
un câine saint bernard ne va aștepta și cu labele lui uriașe se va rezema de pieptul
în care motorul vieții tusește și scuipă încă

ca o pasarelă viața ce ne mai rămâne se va duplica în fericiri
atunci singura ta opțiune va fi suspensia între a-uri și t-uri
primăveri amorțite beau absintul orelor
și simt atâta gol împrejurul propriei mele minți
încât mă pot sufoca mirosind flori criogenate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Angi Melania Cristea

Submarinul politic

am învățat scriu
cu cretă colorată
și să sar șotron

între liniile lui strâmbe
nu am reușit găsesc
acel submarin ce mă poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colți
înroșiți
care îmi sfâșie semenii

eu cea care mă tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat și brutal
prinde în malaxorul vieții
victimele politicii stradale
căci, nu-i așa, sub presiunea străzii
se naște vântul libertății
și poți evada tu din tine
îți poți îneca decibelii vocii subconștientului

abia apoi vei putea hașurezi un șotron imaginar
prin care să sară acele egouri
care pot umple o pasarelă
și pot defila fără umbra ta ivorie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Oase de fosfor

locuiesc în inima șarpelui
care bate cu limbile sâsâind
precum un pendul în pereți
peste mâinile mele trec amforele verii
lipite cu ceară
verile acelea cu cozi de gușter mi se lipesc de palme și beau halucinant
secunde să pot străbate mările
lumii cu oase de fosfor

cai ai câmpiei scuipă peste pragul lumii
aburi de sare
morțile s-au deghizat în gutui
miros a lumini și au gust de
melci striviți de luminatoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Trepte

vezi, treptele scad, răsăturile curg
sunt flori carnivore ce se întind
până în suflet, pionier al sentimentelor volatile,
beau stropi de aer decantat și mă așez în orașul vieților noastre
singură cu statuia care îmi explică de ce nu poate
traversa universul

ar vrea fie o zi acel submarin galben
care străbate mări
o statuie îndrăgostită ce poate dansa ca o paiață
iar eu
voi fi
poeta
care citește
Biblia
în piața fără statui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Campus

beau cafea cu diminețile rostogolindu-se în cearșafuri și nu am nicio ezitare să îți plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îți piepteni muțeniile ca un robot ce nu a învățat râsul oamenilor
vezi imensități de gânduri zânatice?

adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poți pipăi plămânii atrofiați
adu-mi largul și strâmtul! fă-mă să simt creșterea și descreșterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poți plia ca pe o umbrelă cu spițe uzate

știu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieții de campus s-au subțiat și iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subțire cu dosarele morților antologice sub cap
scriitor cu fâșii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Angi Melania Cristea

2 vieți

dimineți fără claxoane și gândul care nu îți dă culoare
nici animația cu care te zvârcolești cu volumul lui Murakami pe birou
apoi zecile de reviste mediocre care îți ajung sub nas
și teama că nu vei mai publica niciodată
prietenii tăi imaginari care vin la lansări comme d'habitude
însă fără efuziuni patetice ca o tuse pe stomacul gol
și (încă) nu te simți singur înconjurat de rafturi
unde trebuie scormonești
poate 2 vieți
după autori obscuri/ și ei merită lumina tiparului/
sunt semeni subfebrili saturați de controale epidemiologice
lumea pare prinsă în capcane invizibile și tu îți reconstruiești egoul
cu care încerci supraviețuiești maladiilor moderne
bei o gură de Jack Daniel's apoi urci la mansardă
scuturi praful ridicol dintre volumele tale/editorii zic că
ar fi pandemie și în piața de carte/
ești din ce în ce mai nesigur
că vei mai ajunge la Bookfest 2020
poți să te îndrăgostești în propria ta izolare
ca atunci ca atunci
când femeile răscoaleau amurgul cu piciorul
lor subțire
și le sărutai sânii cu o emoție ce nu prevestea nimic?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măi copile, ține minte

Măi copile ține minte
ale mele dragi cuvinte!
Viața care vine, nu e pentru mine.
Viața care vine, vine pentru tine.
Dacă nu ești pregătit, ca să intri în ea,
repede vei fi înghițit, fiindcă este grea.
Ea va fi o viață, la nivel înalt,
unde nu faci față, printr-un singur salt.
Pășind treaptă cu treaptă, scara vei urca,
ajuns pe cea mai înaltă, te vei bucura.
Dacă totuși ai învins, nu uita cum ai putut
ca să fii de neatins! Nu uita de început!
Nu-l privi de sus, pe cel care a rămas,
Tu la el coboară și-l scote din impas!

poezie de (octombrie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Scara

E multă tristețe pe-o hartă
în care, poteci paralele,
cu spini sau abis între ele,
te-anunță că viața nu iartă.

Sunt oare și lumi diferite,
în care, pe-o hartă mai bună,
potecile se împreună
și merg mai departe lipite?

Există o singură lume
în care iubirea așteaptă
un semn, o privire, o șoaptă,

a celor ieșiți dintre hume,
sau, doar, o alegere-anume,
pe scara cu-o singură treaptă?

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ego-poezia

din poezie îmi trag antisentimentele starea aceea de forever young de voci care se înstrăinează
numai așa pot desprinde fâșiile realității
de inima ce între flux și reflux micșorează zile până la a le transforma în
purgatoriu de suflete
căci sufletul are aripi de monstruos de lungi
poate atinge cu ele o altă dimensiune a întunericului
cea care se coboară în noi încă de la naștere și ne iluminează scara interioară a ființei
.
câți dintre cei cărora le alunecă printre degete
șarpele albinos al timpului
s-au îndrăgostit de propria cecitate?
a fi orb nu poate însemna decât respiri într-un imens sanctuar
care ți se pune la dispoziție
pentru a pipăi elementele și nonelementele
lumea cu vii și tabla cu morți-vii
viața și capătul vieții întors la 180 de grade până la a transforma în artă
disoluția
.
în luminatorul de suflete
dragostea este fluorescentă
poti picta dumnezei-pigmei
cu o lavă de culori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te pețesc femeie

nu pleci așa departe,
Nu știu cum fac, -ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
minți, nu vreau mint
Și apoi iertări -mi cer.

Aș putea spun nevrute
Și apoi fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.

Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.

Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e -mi fie,
nu-ți dau, dar să îți cer.

Îți pot da a' mele mâini
te mângâie în noapte,
Capul mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.

Să m-abandonez cu totul
Tu, faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eufii in stare,
te cer, -mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?

Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.

Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
lași dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și fura, a câta oară?

Nu te las pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau -ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Pulberea albă

este vremea florilor de cireș vremea pulberii albe să se răspândescă în vene
a venit ceasul când trebuie înhalăm ploile pe o singură nară
iar meteoriții își reverse lumina în noi cu fiorul efemerității

mirosul care cutremură axul lumii
pătrunde ilogic în singurătăți
în fluxul care deversează afluenții iubirii
și de aici dintre titanici scufundați în aval universul dă replici
lui Dumnezeu și îngerilor deghizați în vii

zice inima mea către florile de cireș: nu zbor!
reîntorc la starea când ochii mei erau bulbi de plante degetele creșteau precum vița-de-vie înconjurând imaginare lumi
picioarele mele treceau peste clipe din care secundele se desfăceau în mai departe sau mai aproape
iar în piept îmi creșteau șerpi ce se târau
spre locuri unde metafizica morții s-a dedublat în magma timpului

haine albe ca niște orhidee otrăvesc cupola cu parfumuri
se mai pot cupla conectorii minutelor zen la
hubloul numit zero-existență?
flori de cireș înfloresc în iriși cuvintele monologhează cu aura lui Osiris cameleonul-
suflet se așază între grinduri se ierbește devine herghelii apoi carul mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer fiu iubit,
cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Și nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aș simt obligat întorc serviciul
Și nu știu dacă mai pot.

Eu nu cer fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva prețuiește.

Eu nu cer fiu iubit,
Căci dacă aș cere și nu aș primi,
fi nefericit.

Eu nu cer fiu iubit,
Căci asta ar fi cerșeală,
Aștept doar fiu iubit
Și atât.

Eu nu cer fiu iubit,
Nu vreau cadouri și vizite,
Ci fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci așa L-am văzut pe Dumnezeu
Șoptindu-mi prin senzații.

Eu nu cer fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer fiu iubit,
Ci doar fiu iubit puțin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de din Teorie poetică și poezie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Papaya

soarele care se uită pe geam
este atât de amar
miile lui de raze aprind sahare
și parcă se agață de păianjenii cinefili
uitați de vreo penelopă în sălile pline

râzi de stop-cadrul care pare a surprinde
exploziile zilelor nimic din banalitatea de a trece strada nu ți se pare un ritual și totuși
oameni trăiesc doar pentru a te ridica de pe banca în culori șterse a vieții cu acalmiile lor în derivă

a venit vara aceea albă cu espadrile în picioare
când timpul urlă deșucheat
prin tavernele unde bei cu paiul papaya rece
vara în care avioanele trec silențios peste suflete-paparude
simtîți este teamă îmi strângi mâna
de parcă stăm între cele două corei și nufi
încă sarea clipelor-saltimbanc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Intră dragostea mea

ai zis
,, pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam

intră dragostea mea
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr -nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg

intră dragostea mea
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră dragostea mea
intră
nu mai am nici lacrimi plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg

intră dragostea mea
intră
de-acum totul va fi tot
iar Dumnezeul din pieptul meu
ne va ajunge la amândoi
pentru drumul acesta
sublim

intră dragostea mea
intră
amândoi vom sta în genunchi''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Tudor Gheorghe Calotescu

Lumea e o sumă de compromisuri

între cei care nu pot
și cei care nici măcar nu vor încerce
pe când învingătorii se mulțumesc
cu ovațiile clipei și câteva pumnale
întotdeauna mai ascuțite
decât orice încercare de perfect
și nu e nimic condamnabil aici
e doar o chestie de expunere
care face parte din selecția naturală
un fel de pedeapsă pentru îndrăzneala de fi cel mai bun

de fapt e ca atunci când primul căzut din lan
e întotdeauna spicul cel mai înalt
și cu bobul cel mai plin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugene Ionesco

Nu pot rămâne la viața asta pe care nici nu o trăiesc din plin. Nici la literatură. Ci stau așa șovăitor, între două punți. De un an de zile am rămas "tânărul care l-a înjurat pe Arghezi". Pentru ambițiile mele este inconsolabil de puțin.

în Nu (1934)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.00- 37.05 lei.
Ionuț Caragea

Neputință

umbra este singurul martor
al copilăriei mele
singura noapte fără vise
în care îmi ascund gândurile
și singurul viitor
pe care îl pot cunoaște
fără -l trăiesc
și fără -l pot schimba

căci nu mă pot strecura
printre oameni
ca să mă lepăd de umbră
așa cum șarpele își
leapădă pielea

și nici nu pot zbura
atât de sus încât
să nu mi se vadă umbra

iar cu aripile de împrumut
ale fluturelui care polenizează
lumina stelelor

îmi pot împodobi
doar cuvintele

poezie de din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Eram sălbăticit și plin de ură. Uram întreaga lume pentru că vedeam mizeria și egoismul, sălbăticia cu care cel puternic smulgea celui slab agoniseala obținută cu greu. Cel puternic râdea și batjocorea. Cel slab plângea și dispera. Se resemna. Nu știu ce s-ar fi ales de mine și unde aș fi ajuns dacă nu ar fi rămas o singură flacără mică de umanitate care ardea în mine și care era ținută vie de puținii prieteni adevărați pe care îi aveam și care vedeau în mine un suflet, și nu un sărac ce nu avea nimic de oferit și de pe care nu poți scoate profit. Să simt că sunt o companie plăcută pentru niște oameni care se puteau lipsi de mine, să simt că sunt ascultat șiatunci când vorbesc despre dorințele și visurile mele nu sunt batjocorit și umilit, să pot să râd cu cineva, să simt că exist și primesc puțină atenție, fiu onorat ca ființă umană pentru ceea ce sunt în interior și nu pentru ce pot să afișez în exterior, asta mi-a salvat sufletul, mi-a schimbat viața și m-a împuternicit ca azi să pot vedea și eu în oameni măreția, puterea și divinitatea și după puterile mele, fac ce pot ca să păstrez flacăra speranței aprinsă așa cum odată a fost și ea îngrijită de prietenii mei pentru mine. Iubește oamenii atunci când o merită cel mai puțin. Atunci au nevoie cel mai mult. Doar așa putem salvăm suflete pentru a face lumea mai bună.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

* * *

"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam

intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr -nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg

intră, dragostea mea,
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Îngerii

Eu înger, tu înger,
Îmi lipsește aripa dreaptă,
Ție îți arde brațul drept
Sub ramuri de rug.
Ești lan de grâne albastru,
Ești necunoscutul-amurg.
Îți lipsește aripa stângă -
Un albatros ce a decupat marea
Și și-a croit din ea fâșie
Ce te-a legat de inima mea.
Ești răsăritul sub care
Cerul a născut stelele și soarele
Lumina și visele...
Ne înălțăm altruiști
Către lumi nepermise.
Ne îmbrățișăm alb și negru,
Tumult și tăcere,
Transformându-ne în râuri de miere.
Ajungem, tăcuți, la linia ce face diferența
Între trecut și prezent
Devenim substanță nulă, un gol
Atât de necesar încât
Deosebirea ori asemănarea
Ar fi un sacrilegiu
Pentru care mulți au plătit cu viața și moartea deodată.
Și ninge, ninge cu aripi de îngeri,
Pe un cer sfârtecat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu te aștepta ca cineva -ți aducă liniștea împachetată în hârtie de cadouri. Nu te aștepta să-ți readuca sclipirea in ochi, nici râsul furat de gânduri. Nu așteptați o răsplată pentru toată afecțiunea oferită, nici flori de la cei care nu au văzut niciodată o grădină. Nu te aștepta la recunoștință, nici afecțiune de la cei care nu au avut parte niciodată de ea. Nu aștepta nimic de la nimeni, nici nu dispera. E ușor, fii liniștea de care ai nevoie, îți atârnă în piept, îmbrățișează-o. Fă lucruri bune fără aștepți nimic în schimb. Răsplata pe care o vei vedea în oglindă atunci când vei zâmbi și vei descoperi că totul, pentru a merge și a reuși, depinde de tine!

în Șoapte (20 septembrie 2023)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook