În trecere pe lângă parc

Floarea înghiţise câinele cu tot cu stăpân
iar acum se şterge
pe frunze
cu mâinile unei domnişoare...
Podurile peste marea lacrimă
rămân închise pănă mâine dimineaţă
pentru reparaţii la aparatul de sinucis.
Oamenii fac schimb de vise la automatul
din fântâna arteziană, bătrânii
construiesc corăbii din cârjele copiilor.
La fabrica de cuie
nu mai sunt mesii.
Eu? Care eu...???...
... fiindcă suntem câteva mii
împrăştiaţi pe băncile parcului
şi ţinem loc
de copaci...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!