Pierdut în mine...
Doi ochi își plâng de milă
Pe-o margine de canapea,
Iar mintea cea senilă,
Nu poate a-i înduioșa.
O inimă se tânguie în silă
Pe-un vag suspin eliberat,
Căci dorul dinspre o copilă,
Acum, se pare că a încetat.
Un suflet temerar, debusolat
De clipe mult prea grele,
Se zbate aprig ca un apucat
În corpul meu, cu oase drept zăbrele.
A mai rămas doar stih-ul de bărbat
Cu goliciunea de versificație fadă,
El se propagă-n vidul mat
Și-n viața tristă, care stă să cadă.
(între)....21/22 mai 2017
poezie de Liviu Reti (22 mai 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre corp
- poezii despre copilărie
- poezii despre bărbați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.