Nimic nu e ce crezi...
Azi, într-o lume când nu e timp să ne cunoaștem,
Eu am aflat o taină surdă, lăsată din vremea când ne naștem
Îngăduit de Dumnezeu, așa a fost să fie
rămasă suspendată
Într-o poartă de timp ce a salvat o viață; a fost viața mea moartă.
N-am cunoscut pe nimeni să fi-nțeles ce îmi descoperise
Destinul modelat celest pe timpul pământesc care albise
Eram frustrată în chemări, mult prea bogată-n nerăbdări,
Război afară, luptă înăuntru
potop de renunțări.
Când vremea te suspendă, din ochi străin nu se explică
Și ești privit în multe fețe și eticheta o ai mică
Năpădit-au răni din judecăți pripite ce nu îmi definesc
Ființa mea completă, care să existe
a plâns nelumesc.
Dar a venit și vremea să pot înțelegând, să strălucesc
O soartă toți avem, iar acceptarea ei este un dar ceresc;
Dar a venit și clipa mea, din tot al meu mulțumind etern
Celui ce m-a creat și care m-a trezit ca să trăiesc demn.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre salvare
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.