Nimic nu e ce crezi...
Azi, într-o lume când nu e timp să ne cunoaștem,
Eu am aflat o taină surdă, lăsată din vremea când ne naștem
Îngăduit de Dumnezeu, așa a fost să fie
rămasă suspendată
Într-o poartă de timp ce a salvat o viață; a fost viața mea moartă.
N-am cunoscut pe nimeni să fi-nțeles ce îmi descoperise
Destinul modelat celest pe timpul pământesc care albise
Eram frustrată în chemări, mult prea bogată-n nerăbdări,
Război afară, luptă înăuntru
potop de renunțări.
Când vremea te suspendă, din ochi străin nu se explică
Și ești privit în multe fețe și eticheta o ai mică
Năpădit-au răni din judecăți pripite ce nu îmi definesc
Ființa mea completă, care să existe
a plâns nelumesc.
Dar a venit și vremea să pot înțelegând, să strălucesc
O soartă toți avem, iar acceptarea ei este un dar ceresc;
Dar a venit și clipa mea, din tot al meu mulțumind etern
Celui ce m-a creat și care m-a trezit ca să trăiesc demn.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre salvare
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
Citate similare
Prietenia care m-a ucis
Legea inimii e scrisă în ființă;
Am învățat prin veacuri să aștept...
Rămas este un dor, o ultimă dorință,
Să mă înalț în timp și să învăț să sper.
Acum ascult pe tine cum mi te povestești,
Nu este loc să fie și vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticnești...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.
Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alții or să vină, să intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.
Viață între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan să dai... mai șters, sau mai dens,
Ești regină viață! Regină în nimicuri!
Nu te întreb ce-are să fie,
Sau cine ești... ce vrei cu mine...
Doar să-mi vorbești de nebunie,
Căci o cunoști atât de bine!...
Să n-ai un scop, sau... infinite
Așa ca tine, cum tu ești...
Tu viață, tu planuri sortite
Când ne urăști, când ne iubești.
Știu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o și-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viața să îmi ia!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre prietenie
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre vorbire
- poezii despre voce
- poezii despre vinovăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Actor pe scena vieții
a venit vremea și clipa să ne aducem aminte, să nu uităm
că am fost un trup și-un suflet, iubindu-ne nebuni
a venit vremea să nu mai mergem pe-o dungă de viață
că nu mai este timpul să fim uniți în piese, actori paiață
a venit vremea să nu uităm că teatrul vieții nu ne iartă
că am fost farsori, păcălindu-ne o viață-n întreagă
a venit vremea să ne adunăm recuzitele, costumele rebegite
că am fost uitați și-am devenit de mult amintiri prăfuite
a venit vremea ca viețile noastre să fie puse ele-n scenă
că noi, nu uita! - am fost o dramă pentru suflete, iubite -
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre actorie, poezii despre trup și suflet, poezii despre teatru, poezii despre nebunie, poezii despre iubire sau poezii despre iertare
M-am născut din nou
o lacrimă de diamant
pe buze îmi răsare,
din orizontul meu pedant
tăcut și în mișcare.
cuget nestins dintr-o căință,
am fost la ei zidar...
și mi-am zidit a mea ființă
topindu-mă-n amar.
ce nu pot ei a înțelege,
e mintea mea avută
cu mii de taine dintr-o Lege,
rămasă neștiută.
n-am să opresc pe orișicare
să spun ce e nescris...
ci îi îndemn la o chemare
asemeni unui vis.
nu știu aici de mor, trăiesc,
ca zorii să-i apuc...
dar știu că drumul pământesc
mi-a dat suflet de prunc.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre mișcare, poezii despre legi sau poezii despre diamante
Copilăria
Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil își dorește
Un joc atunci când se plictisește
Orice om își dorește să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândește
Ca dacă o jucărie privește
De copilărie își amintește
Unde ești, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viața mea
Și mi-ai luat și jucăria...
Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...
Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit și bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are
Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Știu că trebuie să pleci,
Dar să-ți amintești de mine...
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre jucării sau poezii despre jocuri
Suflet arzând...
De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.
De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...
De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În brațele ce te-au iubit...
De-ai fi știut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...
Și zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...
Și fost-ai primul ce-a venit,
În a mea inimă fierbinte...
Și primul care m-a lovit,
Călcându-și false jurăminte.
Ce-a fost, a fost... trecut să fie!
Dar urma ta, adâncă pare...
Când sufletu-mi ca o hârtie,
Mi-ai ars cum arde și o floare...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre vioară, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri sau poezii despre stele
Tăcerea ta...
și m-a durut tăcerea ta... de ce îmi taci în toate?!
durerea a fost numai a mea... și vina-i parte-n parte!
și m-ai înstrăinat tacit... fără vreun cuvânt!
prin caracteru-ți plictisit... am încetat să cânt.
și n-am putut a te uita... așa cum mi s-a spus...
știu că doar inima-mi chema... iubirea-n nepătruns.
și mi-am pus mii de întrebări... de ce atâta dor...?
dar am primit numai mirări... și taine care dor.
am fost privită cum nu sunt... așa cum tu vedeai...
nu eu, dar sufletul mi-e sfânt... șimțeai, dar nu credeai!
și au trecut clipe și zile... și tot n-am încetat...
a te-nrăma numai în file... eu tot, tot am sperat!
dragostea-i tot ce-am vrut să știi... să te învăt iubirea!
să-ncepi și tu a dărui... simțindu-ți împlinirea.
și tot alerg după cai verzi... visând la o schimbare...
iar tu îmi râzi și spui că vezi... perfecțiuni eroare.
și m-a durut tăcerea ta... de ce îmi taci în toate?!
aș fi-nțeles inima-ți rea... și-aș fi mers mai departe!
dar ai tăcut prea mult și doare... atunci când nu mai știi...
ce-i autentic, sau eroare... ca să exiști, să fii!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre schimbare sau poezii despre râs
Mântuitorul la ușa inimii
Bătăi ușoare-am auzit
La ușa încuiată
"Din nou străinul m-a trezit,
Din nou la ușă a venit
Când va-nceta să bată?"
Așa gândeam în acel ceas
Cuprins de supărare
Iar graiul lui nu m-a atras
Aveam "uleiul" MEU în vas
Și nu voiam salvare.
Din nou la ușă a bătut
În următoarea seară
Dar încă nu L-am cunoscut
Pe cel ce a venit și-a vrut
Să poarte-a mea povară.
Iar am tăcut când a venit
Și-a zis cu vocea-I lină:
"Ești fiul Meu, ești preaiubit
Și pentru tine-am suferit
Să stăm, ACUM, la cină."
Multe respingeri au urmat
Dar când sosise ceasul,
Când înc-odată m-a chemat
În viața mea L-am invitat
Spre Rai să-ndrepte pasul.
Ce străluciri m-au copleșit!
Ce sfinte sentimente!
Cu dragostea-I m-a cucerit
Și pentru mine-a suferit
Să-nving furtuni, torente.
Să-mi pară rău că am deschis
Să intre cu Lumină?
O, nicidecum! Tot ce-a promis
El mi-a trimis din Paradis
Și-a șters sinistra vină.
Ce-ar fi viața fără El?
(Cel neglijat o vreme)
Călătorie fără țel
Îndepărtare de Betel
Și greutăți supreme.
Regrete n-o s-avem nicicând
Că am deschis ființa
Să intre El, Păstorul bland,
Să schimbe pământescul gând,
Să știm ce dă credința.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (11 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre ceas, poezii despre supărare sau poezii despre seară
Eu n-am avut niciun motiv - sfârșit
Motto: "Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv." Arthur van Schendel
Dumnezeu este Olarul iar noi suntem vasele de lut. Toți am fost creați pentru un scop.
"El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea." (Romani 9:18)
și a venit și vremea, să-ți dau drumul să zbori,
să strălucești în soare, asemeni unei flori...
și ceasul a bătut, zicându-mi să te las...
de-acum, tu să mergi singur,
lucrând ca și un vas...
orice sfârșit dă lacrimi,
chiar de un început
se-arată și pornește, lăsând ce-a fost... trecut.
și doare și apasă, deși e tot ce-ai vrut,
răscolind momentul, când noi...
ne-am cunoscut.
nimic accidental n-a fost cu noi vreodată,
însă destinul acum, deschide altă poartă...
eu simt și știu ce vine,
oricât m-aș bucura...
în suflet ard suspine,
ce vor elibera.
mult te-am iubit pe tine,
tu, suflet mult ales...
și venele-mi sunt pline
de plânset nelumesc.
ai să-nțelegi prin vreme
ce eu ție ți-am fost...
precum și-a mea iubire,
ce ți-a fost adăpost.
și te-am iubit pe loc, cum nu credeam să fie...
deși, inima mea... plângea în colivie.
și ți-am întins o mână,
iar tu, n-ai ezitat...
ce-a fost... o să rămână,
deși... totu-i schimbat.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zbor sau poezii despre sfârșit
Mult prea îndrăgostită...
Au fost și vremuri când fredonam iubirea...
Au fost și clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărțirea
Unei iubiri la care tot speram.
Au fost și timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Și m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!
Au fost momente când te uram în șoaptă,
Când mă uitai în colț și te plimbai,
Prin colțuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!
Au fost și ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Și-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi ești, ce-ți sunt... într-un orar.
Și la final, din ecuație reiese,
Că nimeni și nimic nu poate ști...
Ce lucruri sunt cernute și alese
Ce le-ntregește, sau a le risipi.
Mult prea uimită și așteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranțe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Și inima străpunsă doar de gloanțe...
Vor fi și vremuri când voi cânta iubirea...
Și va veni și ceasul să zâmbesc!
Sunt ce am fost și nu mă pierd cu firea,
Eu știu numai să strălucesc!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre plată, poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Nicicând supusă
Și mă privea neliniștit
Într-o culoare despletită,
În locul care mai stingher
El se simțea, iar eu gonită.
Se zice că eu l-am chemat
Să îmi arate a mea cale,
Iar el, destinul răzvrătit
Mi-o-nfățișă în dor și jale.
Uimirea mea, capăt de drum;
Așa cum ar fi fost să fie,
Dar n-am s-ajung și să renunț
Când am încă speranța vie.
Au năpădit fiorii reci
Când pleoape grele acum se lasă,
Dintr-o iubire sorbi tristeți
Cu-aceeași poftă virtuoasă.
Peste coline, peste ani,
Ce-a fost acum n-o să mai fie
Va fi prieten și dușman
Același care o să vie...
Nicicând supusă vreunui dor,
Când s-a unit lacrima rece
Cu agonia dintr-un crez,
În urme care se vor trece...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre poftă, poezii despre dușmănie sau poezii despre dor
Viața nu e o tragedie
Nu este tragedie atunci când rătăcești
Pe drumuri fără timp unde te poticnești...
Dar este trist când pasul nu-ți află regăsirea,
Prin care te cunoști și îți salvezi zidirea.
Nu este fără sens să cauți în trecut
Printre foi de carte pe unde ai zăcut,
Însă e inutilă privirea înspre urmă
Lăsată într-o eră bogată-n nori și brumă.
Nu ești chemat la Viață decât prin suferință,
Prin doruri și eșecuri descoperi o căință,
Iar ea te-mbogățește să fii ce nu ai fost
Te rupe de păcatul ce ți-a fost adăpost.
Nu recunoști Chemarea decât când vrei s-auzi...
Ești confruntat cu temeri și simți că te scufunzi
În marea căutării ești partea cea mai mică,
Și-ai vrea să te găsești fără dureri și frică.
Nu este tragedie viața să ți-o trăiești...
Deși, să fii atent cum tu ți-o stăpânești!
Fost-a un Dar al Cerului ca noi să învățăm,
Că viața este planul ce nu-l prea respectăm...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre tragedie, poezii despre superlative sau poezii despre suferință
Clipa suprema
Clipa în care te-am cunoscut
Era darul neprețuit pe care îl așteptam,
Vocea care m-a trezit din visare
A fost sa fie dintotdeauna a ta.
Rugăciunea de dimineață și de seara,
Lacrimile din ochi și tresărirea din inima,
Pe toate acestea le trăiesc cu gândul la tine
Cea care mi-ai cucerit iremediabil întreaga ființă.
Regina mea bună, a sufletului meu crez
Te rog, te implor sa nu ma mai pierzi,
Sa fii dar aproape, de mine sa stii
Coroana credinței pe viața-i vei fi.
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie
Bine ai venit acasă, suflete al meu
pentru Annai
Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Un dor mi-a fost de tine, suflet luminat,
Din prea multă lumină fost-ai lovit mereu,
Dar azi, bine-ai venit... Domnul mi te-a dat.
Bine-ai venit acasă, nume nedorit...
Particulă din mine, jumate alungată,
Astăzi te întâmpin cu zâmbet împlinit,
Lipește-te de mine, să închegăm o soartă.
Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Duh dintr-o Lumină ce m-a lăsat să vin,
Acuma sunt întregul și sufletul sunt eu...
M-am adunat în mine și sunt în toate plin.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre suflet, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre prezent, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre lumină, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre zâmbet, poezii despre particule, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre dor sau poezii despre acasă
Învățături cu voce fără glas
Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.
Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.
Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieți jurnale.
Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.
Alerg spre sentimente și ele mă doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
Mă lasă fără haine și-apoi îmi râd și zboară...
Și-am înțeles atunci, că nu-s decât decât ruine.
Chemat să îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Și iar înțelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem să hrănesc.
Durerea naște vină, dar vina este Viață
Numai așa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ți mândria trufașă și semeață
Și vei gusta din al Vieții măr.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă
Veșnic și prezent
E vântul meu afară și-mi bate iar la geam
Alungă valul rece, rece ca și tine,
Cum mi te aminteam...
Acum ploaia răsare răscolind un țărm
Udat de marea caldă din ochii mei cu răni...
Și-ncet mă readuc în clipa de prezent,
Prin stropii atingând prelung și insistent...
Si trist la fel ca marea, sau vremea de afară,
Însă mult mai trist se măsoară
Sufletul în trupul ce îl împresoară...
Nisipul și el rece sub tălpile-mi ușoare
Lasă-n urmă forme fierbinți și polare...
Parcă aud un sunet al vântului rebel
Ori, poate este plânsul din cripticul stingher?
Știu doar că te aud prin sunete de mare
Și-un geamăt indiscret străbate a mea cărare;
Hipnotic logoreea mă-nvăluie și strig
Ca totul să m-audă că-mi este tot mai frig...!
Ce lubrică e marea prin dansul sinuos...
La fel a mea chemare mocnind vertiginos...
Ce imposibil etern atunci când vrei mai mult
Să ai, să fii, să chemi, s-ajungi păcat sau sfânt;
Ce imposibil pare s-alegi un țărm sau mare,
Un soare și o ploaie... când tu le vrei pe toate...!
Din spumă marină îmi strigă inima salină
A mea ea cândva... ca și o mare tulburată
Zbătându-se în joacă să-nvingă o soartă
Să fie glorioasă, deși tot mai rea...
O clipă pe o viață dintr-un moment nebun
Te-ndeamnă să ajungi contrariul de acum...
Și-apoi trezit să fii pe malul turbulent
De valul ce te-neacă și l-ai lăsat să treacă
Veșnic și prezent...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sunet sau poezii despre ploaie
Imagini
Îmi bate iarăși ploaia-n geam
Cu stropi mărunți și amintiri
Din vremea când copil eram
Din vremea primelor iubiri.
Imagini tăcute în față mi-apar
Și inima îmi plânge de bucurie
Aș vrea să ating al ploii sfânt dar,
Dar ne desparte o veșnicie.
Anii au trecut și zadarnic încerc
Printre stropii de ploaie s-alerg;
Să mă întorc la ce-a fost demult,
La anii de vis ce-au trecut.
Anii s-au dus, dar în inima mea
Un loc pe vecie le voi păstra,
Și-n seri când ploaia iar va veni
Cu drag de ei îmi voi aminti.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prima iubire
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvasă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
de a mă descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoașteam:
o enigmă spontană, enigma mea și...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Și grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi și cât mister!...
Eu am spart poarta ființei în care m-am topit,
ca să fiu.
In odaia unde-mi plăcea să stau, acum răsună ecoul,
era obscur și cald... acum, o fereastră deschisă primește vântul rece
și-a făcut lăcaș unde obișnuiam să visez.
Ușa se deschide și tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la ușa mea, din odaia unde-mi plăcea să stau.
Era acolo așteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut...
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârșit..."
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie sau poezii despre ochi
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvașă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
de a mă descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoașteam:
o enigmă spontană, enigma mea și...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Și grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi și cât mister!...
Eu am spart poarta ființei în care m-am topit,
ca să fiu.
În odaia unde-mi plăcea să stau, acum răsună ecoul,
era obscur și cald... acum, o fereastră deschisă primește vântul rece
și-a făcut lăcaș unde obișnuiam să visez.
Ușa se deschide și tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la ușa mea, din odaia unde-mi plăcea să stau.
Era acolo așteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârșit..."
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-avem timp
N-avem timp să ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.
N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.
N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viața e grea.
Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!
poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre natură sau poezii despre mulțumire
Toma Pahonțu: Nu ești pentru mine numai femeia iubită, ești însuși destinul meu pentru care am fost creat și care mi s-a impus. De aceea din clipa când te-am întâlnit ai devenit viața și moartea mea. Am luptat împotriva d-tale, m-am ferit, m-am zbuciumat, te-am blestemat, toate în zadar. D-ta trăiai în mine înainte de-a te fi cunoscut... Până atunci îmi făuream idealuri și scopuri de viață, mă războiam cu lumea întreagă; de când te-am văzut, d-ta îmi întruchipezi tot, absolut tot...
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Liviu Rebreanu despre viață, citate despre moarte, citate de Liviu Rebreanu despre moarte, citate despre iubire, citate de Liviu Rebreanu despre iubire, citate despre idealuri, citate de Liviu Rebreanu despre idealuri, citate despre femei, citate de Liviu Rebreanu despre femei, citate despre devenire sau citate de Liviu Rebreanu despre devenire