Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vântul interior

Prin noi bătea un vânt cumplit și ne țineam strâns agățați
de stâlpii felinarelor, fluturând ca niște steaguri conspirative.
În jurul nostru era cald, lumea deja se strânsese să se uite la noi,
să-și exprime părerea, în timp ce deasupra noastră, în sticla lămpilor
muște captive căutau un pasaj de trecere, o altă dimensiune, salvatoare.
Era cald, soarele bătea cu putere, dar noi dârdâiam
sub crivăț, cu degetele crispate pe stâlpii metalici.

Mă uitam din când în când la tine cum levitai sub puterea
vântului interior, paralelă cu solul. Cu părul așa, fâlfâind, păreai o mireasă
nepământeană, în căutarea fără sfârșit a unei ținte nomade. Mă mai priveai și tu
și chiar mi-ai făcut o dată cu ochiul, de parcă situația noastră ar fi fost
una fericită, de parcă trecutul și viitorul nostru și-ar fi găsit un
înțeles tainic în chiar acele momente de cumpănă.
Orașul se golise, se strânseseră toți în piața aceea prăfuită, pe nisipul dogoritor.
"Ce-i, domnule, cu ăștia?", întrebă unul gras, cu pălărie de paie, molfăind
dintr-o înghețată. "Opinia mea e că trebuie să intervenim într-un fel, nu pare
firesc ce se întâmplă cu ei." Lumea nu-l asculta. După ce ne priviră
un timp, începu fiecare să-și vadă de treburile lui:
doi copii curățau cartofi chiar lângă noi, într-o găleată de plastic,
un măcelar își deșurubă piciorul de lemn și-l aruncă în băcanul de peste drum,
lustragiul, în lipsă de clienți, începu să-și perie de colb toate diminețile
irosite de-a lungul ingratei lui existențe.

Călărețul sosi mai târziu, când vântul din noi dădea semne
să se mai potolească. Capul și-l ținea în mâna stângă, în mâna
dreaptă ținea hățurile. Pe gâtul lui vindecat se opri un porumbel alb.
"Va trece și asta", ne vorbi capul din palma lui stângă.
"Locuitorii acestui oraș nu sunt obișnuiți cu cataclisme îndelungate.
Uitați-vă, au și plecat, fiecare își vede de treaba lui."
În acel moment ne-am prăbușit amândoi în nisipul fierbinte,
cu brațele larg deschise, ca două cruci pregătite pentru începutul
sau sfârșitul unui calvar. Vântul din noi încetase.
Călărețul se îndepărtă, cu porumbelul alb pe gâtul vindecat, și abia
atunci am văzut aura ce-i înconjura chipul.

"S-a dus și ultimul arhanghel...", șopti copilul curățând cartofi,
în timp ce tu te prinsesei de-o rază blândă,
care se strângea înspre nori.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Dragoș Niculescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook