Nădăjduiesc îm muză
Îmi curgi prin vene ca o apă vie,
Tu nu ești aici aevea, doar exiști,
Iar ochii mei nu mai par atât de triști,
Deși au lăcrimat de bucurie
La întâlnirea noastră cea târzie,
Unde martor mi-a fost Universul,
Care mi-a transpus pe note versul
Și a făcut ca lumea să mi-l știe.
Nădăjduiesc în tine și am crezul,
Tu muza mea, chiar dacă ești târzie
Mă faci să scot din piatră poezie,
Pe care să mi-o înalțe vântul
Risipind-o ca ploaia pe câmpie
S-o citească cine vrea să știe...
Sibiu, 05.12.2015
sonet de Ioan Friciu din Inedita (5 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre existență
- poezii despre bucurie
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.