Mister de sori
Stau într-un octombrie însorit cu pielea caldă
Și nu pot să privesc scânteia care mă dezmiardă;
Chiar mă-ntrebam, cum n-amendăm pentru pericul
Potențial, cum facem pentru jucării, neprevăzutul la vehicul?
Mai mult, sunt chiar cu totul depășit, nici nu cred știința
Ce de amar de timp 'mi tot spune să-i accept credința;
Cum de atâta forță poate negrul să străbată
Și gheața interplanetară apă o face, ziua crapă?...
... Și-atâta cald e pân' la mine, pe nisipul-plajă,
Sau stând sub via dezgolindu-se cu-azur de vrajă!?
Cum nu topește totu-n cale; cosmos, sateliți
Și inimi ce-ar fi înghețat?... Cum ne-ncălzim... iubiți???
Mi-e mintea caldă, simt pe pleoape ca un fulg de bine
Și heliul ce-am primit îl vărs, pupila-mi îndreptând spre tine
Mă-nvăluind de gânduri, ce le-aștern în frază...
Ce-o scriu să ți-o trimit, cum sorul dă o rază;
"Ce mult aș vrea să-ți fiu calda lumină... veșnic trează!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre știință
- poezii despre transporturi
- poezii despre timp
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre sateliți
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre jucării
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.