Dacă...

Doamne,
dacă aş mai trăi o viaţă,
n-aş pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aş adormi
fără îmbrărţişarea îngerului
cu chip de mamă şi a poveştii
de seară.
Aş creşte şi aş înflori
doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aş implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe sau chiar tăceri;
şi atunci rănită,
nu va mai avea putere
să iubească.
Ochilor le-aş porunci
să-şi zidească lacrimile
de suferinţă;
iar eu îi voi spăla
cu bucuria de pe chipurile
oamenilor buni.
Mâinilor,
să dăruie mângâierea
şi să ridice pe cel căzut.
Iar sufletului i-aş cere
căci de aici vin toate;
dragostea,
bunătatea şi
începutul înţelepciunii.

poezie de Angelina Nădejde (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!