Ninge

Ninge... cu fulgi pufoşi, suavă licărire
Ce prin ecoul stins al soarelui de vară,
Transplant de energie se strecoară,
Să-i dea sublimului, gest de strălucire...

Transplant de energie, ce din înalte ceruri
În fulgi pufoşi în orga iernii plânge,
Acoperind cu alburi şi petele de sânge
A toamnei frunză, prinsă-n joc de geruri...

Acoperind cu alburi, firul firav de grâne,
Ce dă speranţa plinelor hambare,
Când câmpul auriu în plin de soare
Sub secere şi coase, va naşte noua "pâne"...

Azi câmpul auriu este albit ca varul
Şi dă speranţa zilei, că ţăranul
La sfatul vetrei sale, socoteşte anul
Şi foaia de tutun, o-aprinde cu amnarul...

La sfatul vetrei sale, clădeşte noi iluzii
Cu socoteli pripite, dar pline de speranţă
Ca iarna prinsă-n drepturi sporeşte-n cutezanţă,
A lui ardoare sfântă, lipsită de confuzii...

Ca iarna prinsă-n drepturi, păşeşte triumfală
Ca un spectacol falnic, cu joc de fulgi de nea,
Ca o paradă scumpă a formelor de stea
Ce umple scena lumii, cu fast imens şi fală...

Ca o paradă scumpă şi plină de surprize
Cu ţurţuri de gheaţă în clarul cristalin,
A ierni zile plâng şi umple golul, plin
De lacrimi reci şi blânde, în scurtele-i reprize...

A iernii zi de plânge, cu gerul ea învinge,
Căldura ce-i contrară şi aprigă-n efecte
Şi viscolul de-l cheamă cu multele-i defecte,
În drepturi este iarna şi ce frumos... iar ninge...

poezie de Constantin Enescu (decembrie 1991)
Adăugat de Constantin Enescu
Votează! | Copiază!