multe legi

Legi şi fapte...

Când în clocotul de ură
Legi şi fapte sunt strâmbate,
Cade noaptea peste toate-
În sfârşit de uvertură!

Doar zăpada dă căldură
Peste inimi degerate;
Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate!

Gura minte, ochiul fură,
Din instincte curg păcate,
Sub un zvon de libertate-
Curg şuvoaiele de zgură!

Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate...!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aplomb

Când ai timp
fă-te promotor
ca să promulgi
legi intacte
legi pudice
de conduită şi etică
aşa ca la prima strigare
cu iubire de semeni
cum îţi va şopti inima
conştiinţa şi cugetul
gândeşte fără vină
şi în nume propriu
apoi adaptează
codul de legi la comun
fii model de atitudine
întâi şi întâi
ia sfat de la îngerii albi
pentru tine şi ai tăi
pe urmă pentru toţi
cei ce vor să devină

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Justiţia este coruptă.
Unde-s legi multe sunt abuzuri multe.
Câmpurile sunt pline de mărăcini.
Hambarele sunt goale.
Şi, totuşi, sunt şi cei îmbrăcaţi haine scumpe,
Apăraţi de arme ascuţite,
Oameni îmbuibaţi de mâncare şi de vinuri fine,
Posedând averi mai mari decât pot folosi.
Aceştia, cunoscuţi ca fruntaşi în ale hoţiei,
Sunt departe de Cale.

poezie de Lao –Tzî din Daodejing, capitol 53, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin ne dai

Puţin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.

De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăţi,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternităţi,
să pună clipei mângâiere.

Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieţi întregi
şi luminăm de lumi uitate.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Componenta vie

Spunea tata vorbe cerebrale
Şi mama învăţături din suflet
Sfaturi înţelepte din bătrâni
Şi bunica şi mai multe
Şi adânci poveţe ne au lăsat
Căci n-am cunoscut
Nici unul dintre bunici
Şi nici pe cealaltă bunică
Ei însă suplineau cu brio lipsa lor
Prin bunătate sârguinţă şi tenacitate
Să nu te legi nici de un câine
Şi să dai bună ziua la tot omul
Să fii blând şi respectuos
Că blândul moşteneşte pământul
Şi rămâneau impregnate
În minte în trup şi în suflet
Dincolo de timp şi de uitare
Cine-i bun de una-i bun şi de alta
Cine nu aproape de nimic
Asta cu interpretări multiple

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (4 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele cu visul şi cu scrisul

Nu pot să-ţi spun că te iubesc,
Îmi interzic prea multe legi,
Păcat e chiar să mă gândesc,
De-aceea scriu. Mă înţelegi?

Într-o duminică de toamnă,
Mă rog la Tine să mă ierţi,
Doamne, că dragă mi-e o doamnă;
Ca pe copaci să nu mă cerţi!

Ei nu păcătuiesc cu visul,
Şi frunza lor păcate n-are,
Dar eu păcătuiesc cu scrisul,
Şi tot cu el îmi cer iertare.

poezie de Marius Robu (29 septembrie 2019)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret în timp

Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat - şi cu chipul ciudaţilor zei
îngropaţi în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri şi oşti, să fi căzut multe lanţuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârşit cu mine.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de multe...

Atât de multe cuvinte
Mor înainte de a se naşte,
Precum cel ce nu cunoaşte
Albastrul ferestrelor sfinte.

Atât de multe iubiri
Se sting neaprinse
Prin revărsări învinse
De stafidite tresăriri.

Atât de multe zile
Se scurg din mine
Prin eul de mâine
Căzut în dizgraţii senile.

Atât de multe dureri
Cad peste ruga contra cost
Care îşi învaţă pe de rost
Necugetatele plăceri.

poezie de Cristian Ionuţ Cărpenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de azi

Când totu-n lume e întors pe dos
Şi ne conduc, ocult, ciudate legi,
E inutil, ba chiar periculos,
Ca adevărul să îl înţelegi.

De vezi minciuna şi încerci s-o negi,
Eşti izolat, efortu-i de prisos,
Căci totu-n lume e întors pe dos
Şi ne conduc, ocult, ciudate legi.

Suntem împinşi în ritm vertiginos
Spre moarte, n-ai putere să alegi,
Căci la butoane sunt senili moşnegi,
Manipulaţi de cei cu teancul gros...

Şi totu-n lume e întors pe dos!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!