Atât de multe...
Atât de multe cuvinte
Mor înainte de a se naște,
Precum cel ce nu cunoaște
Albastrul ferestrelor sfinte.
Atât de multe iubiri
Se sting neaprinse
Prin revărsări învinse
De stafidite tresăriri.
Atât de multe zile
Se scurg din mine
Prin eul de mâine
Căzut în dizgrații senile.
Atât de multe dureri
Cad peste ruga contra cost
Care își învață pe de rost
Necugetatele plăceri.
poezie de Cristian Ionuț Cărpenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.