abate

Luptă

În viaţă, de nicăieri porneşti
Ca-ntr-o zi s-ajungi departe.
Şi lupţi mereu, munceşti
Nimeni din drum nu te abate!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nopţii

A nopţii cald-aripă
Ce toate le-mpresoară,
Şi-n liniştea adâncă
E-un sunet de vioară...
E inima-mi ce bate
Când mă gândesc la tine,
Şi somnul mi-l abate
Şi ziua nu mai vine...

poezie de Crăiţa Moroieni
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau să cadă

Ploaia moare de-ntristare
A ei haină n-o-mbracă;
Vara cu a ei căldură
Cade-n fund, pe promoroacă.

Am găsit un bob de rouă
Colo-n suflet, se mai zbate,
Şi-are forma, bună, nouă,
De tristeţe. Mă abate

De la frumuseţea dusă
În pustiul vieţii dure
Acum văd şi cum e pusă.
Stau să cadă... glasuri sure.

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei zile

de caniculă se abate pe capul
omului toropit de lapte şi miere
oferite de conducere cu nesaţ
care visează fântâni unde curge
bere rece cu spuma albă
ca zăpada din povestea ce revine
în minte prin aburii slabi

trei zile de înghiţit în sec şi crezi
că autostrada se îngustează
arzând de dimineaţă până seara
în adierea bicisnică a vântului
plimbă scaieţii amestecaţi cu paie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dojană

şi doar ţi-am spus
că viaţa e maşina primită cadou
doar tu la volan
şi cum parbrizul e sufletul tău
ţine-l curat şi nu te mai abate din drum
de vrei să-ţi atingi ţinta
şi tu ce-ai făcut
ca mereu te-ai lăsat înşelat de reclama
că iubirea e-o ploaie caldă din cer
şi-ai parcat
cu ce te-ai ales
cu o ploaie-ngheţată
acum de ce priveşti parbrizul holbat ca un bou
degrivează-l naibii şi pleacă...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre est, se-abate vântul peste ape

Dinspre est, se-abate vântul peste ape, soarele apune după deal,
A sosit primăvara, dar o stare de somnolenţă încă persistă.
Petale de flori cad pe pocalele cu vin şi pe pervaz;
Ea ascultă un cântec de dincolo de perdelele alcoolului.

Bijuteriile-s pe noptieră, cămaşa de noapte-i desfăcută,
Pentru ce bărbat ar merita să-şi sloboadă părul?
Silueta ei fragilă se va estompa pe măsură ce trece timpul;
În amurg, singură, cu coatele pe balustradă.

poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se aud tunetele

Tunetele se aud din ce în ce mai tare şi mai tare
Câmpenii-adună fânul cu greble agere din lemn de corn
Gata să se spargă-un nor negru se-înclină peste-ogoare
Şi toată lumea-n graba mare ridică-un stog enorm

Pentru-adăpost – venit dinspre păduri un vânt abate
Peste fâneaţă stropii care se-înmulţesc devin puhoaie
Un pârâiaş curge-înspre stogul răsturnat pe jumătate
Unde-n miros de fân uscat cosaşii stau ca boabele-n păstaie
Iar alţii ghemuiţi pe sub căruţe se-adăpostesc de ploaie

poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulciule, ascunsule!

Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
şi morţii tăi vedea-i-aş ca florile-n văi.

Geme frunză!
Vai, geme ea.
Şi cade veştedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.

Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!

Sfâşiaţi-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea, stelele si luna

Paradoxal e ceva firesc
Pentru cei ce nu citesc.
Iar in jur lumina lunii
Se abate asupra lumii.

Lumea-i plina de necazuri
Iar alti fac si nazuri,
In timp cei ce stiu mereu
Ca acesta-i darul meu.

Pentru a le arata voios
Stelele ce stralucesc frumos,
Iar ingerii ce cant la harpe
Arata ca am fost aproape.

Lacrima e izvorul ghetii
In curand vezi cursul vietii,
Stelele-n jur se aduna
Spunand Noapte Buna.

poezie de Ana-Carmen Cotfas (13 mai 2014)
Adăugat de Ana-Carmen Cotfas
Comentează! | Votează! | Copiază!