deschide-mi ca e frig

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine!
Priveşte cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună,
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.

Cand Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii

Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Aşa cum ştii numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Eşti atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira acelaşi cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopţii...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu granule de frig pe aripa timpului înrourat de priviri

Pe fiecare
palmă a timpului
plouă
cu granule de frig
căci iarna aceasta
şi-a intrat în drepturi

e alb pământul
în culoarea aceasta a iernii
cu o mantie subţire
acoperit
şi zâmbetul soarelui aproape
lipsit de putere

ne-a înflorit
iarna sub picioare
cu flori de gheaţă
şi flori de omăt
într-o peliculă subţire de frig
pe fiecare înfăşurându-ne

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea frigului

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm şi împrumut
Cerbii şi cerboiacele la rut
Poartă-n coarne gheţurile sloi

Atâta frig din cale-afară
Ca nişte saci de piele crudă
Din care câte-o paparudă
Tot scoate vorbe de ocară

Silabele-ntre noi îngheaţă
Ca portativele de ger
Cu ţurţuri coborând din cer
Printre luceferii de ceaţă

Pătrunde frigul în cetate
Şi în fiecare dintre noi
Cărţile-i prezintă pe eroi
Îngheţaţi de veacuri în tratate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astral

O uşă se deschide
şi trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viaţă
creşte peste iarba topită.

Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleieşte aerul cu
zâmbete aruncate în stânga şi-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deşarte.
O ardere cu iz de cer
curăţă cămaşa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de fiinţe şi lucruri
o oarecare aşezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub paşii grăbiţi
spre astral.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FLOAREA-ŞI VA DESCHIDE ALB COROLA-N POMUL DE CAIS
Floarea-şi va deschide alb corola-n pomul de cais,
Arome-mbătătoare m-or duce pe tărâm de vis
Purtându-mă pe aripi în zbor înalt peste livezi,
Oniris mă va scoate din cercul lumi-n veci închis.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi o nucă şi-un covrig

Este iarnă şi-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Este rece şi-n cuptor,
Pe stradă, un cerşetor
Cu năsucul îngheţat,
Nu-i mai arde de cântat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra cu rugăciuni

Doamne Doamne eşti acasă
ai spus să bat şi vei deschide
deşertul lumii mă apasă
deşertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide
pustiul Doamne-i peste tot
şi morţii vai nu-s în morminte
e prea pustiu să mai suport

Pustiul Doamne-i peste tot
deşertul lumii mă apasă
şi din genunchi te-nalţi socot
că Doamne totuşi eşti acasă

Ai spus să bat şi vei deschide
dar ceru-i vai tot din cuvinte

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soledad

Mă duce dorul către umbre iară,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
cu gure dulci m-au sărutat silfide,
m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară.

Nu-s astre-n cer câte visez iubi,
nu-i noapte-atâta câtă ard să port,
departe-s, vai, de-al veşniciei cort;
în umbra lui regească vrere-aş fi!

Veste s-a dus că nu mai suntem tineri,
s-a istovit al tinereţii pas...
Din focul clipei stinse ce-a rămas?
Lacrime doar, ce-s partea crudei Vineri.

Război am vrut, mă rog acum de pace,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
în poartă bat şi te implor: deschide.
Sunt tot, o noapte. Frig mi se mai face!

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!