aurit

Cum se face

Cu gând văzut, în care zbori,
amestecă apus şi răsărit,
cât ai să vrei, de-atâtea ori
pune treptat bucăţi din infinit!

Adaugă picuri de dor,
miere - un gram, şapte culori din cer,
multă iubire, un bujor,
apă sfinţită, poezii, mister!

Ia dintre nori albul curat
ca să-l presari în vasul aurit,
foşnetul vântului mirat
îţi trebuie şi el, este vrăjit!

Acoperă lucrarea ta
cu rouă, sărutări, doar dimineţi,
bine ar fi, încă ceva,
să întregeşti cu ale tale vieţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolţi de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colţ de rai,
în tine vedeam doar poveşti de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porţile deschise.

acum e toamnă, te-amăgeşte vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golaşă, tristă şi brumată
şi nu te mai gândeşti deloc la mine.

eram copil şi tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioşi la lună
şi mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi şi tată, dar şi mumă bună.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică domnului Vanghele

Dac-aş fi o primăvară
Liliac bătând în floare,
Ţi-aş cădea plângând în palmă,
De sărutu-ţi fiindu-mi foame.

În ocean de pasiune
Aş fi val de jad şi stele
Şi-n nisipuri m-aş ascunde
Printre degetele tele.

Peste stânci filigranate
Aş fi aurit mister,
Nu-s nici înger şi nici noapte...
Nu sunt nici pământ, nici cer.

Vezi?! Cântând sobor de îngeri,
Sub a sufletului harfă,
Eu voi fi izvor şi taină,
Gândurile-ţi să mă soarbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cecitate

Copleşită icoana lui Dumnezeu cu ochi de aur închişi pe la tâmple-a prelins lacrimi de mir.
Ţintuiţi-mi palma dreaptă cu lujer de crin aurit pe falanga unui cetaceu captiv.
În sfere turtite şi concentrice îmi disecă ochiul arhanghelul de-argint; nimic nu mai picură; boaba de rouă s-a zbicit pe lujerul de crin. Iar falanga s-a fărâmiţat cetaceu captiv.
Spart este ochiul până în epicentrul care nu mai aruncă arcuri de albastru curentat. Irisul verde şi auriu emite semnale doar ultraviolete. Violent s-a rupt şi sfoara ce lega ochiul de boaba creierului menită vederii.
Cetaceu captiv în cecitate...

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolţi de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colţ de rai,
în tine vedeam doar poveşti de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porţile deschise.

acum e toamnă, te-amăgeşte vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golaşă, tristă şi brumată
şi nu te mai gândeşti deloc la mine.

eram copil şi tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioşi la lună
şi mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar şi mumă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rescrise vise

Nu e nimic întâmplător
Şi ursitoarea ţi-a rostit
Viaţă lungă să ai în viitor
De e roz, de e gri sau aurit

Soarta destinul s-a unit
Şi cerul poartă a deschis
Adevărat nu este un mit
Urmează-i cursul destins

Străbate lumea neînvins
Suflet iertător şi dăruit
Iar la apus cu părul nins
Tu să iubeşti, să fii iubit

Timpul, marele înţelept
Clepsidra vremii se scurge
Măreşte inima din piept
Timpul pare că nu ajunge

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudine

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit
razele dimineţii fac în mine popas
expresii divine ce nicicând n-au minţit.

măsor beatitudini cu aurit compas
pretutindeni fericiri am împărţit
sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit.

gust cafeaua literară fără nici un impas
litere îndulcite parcă s-au înmulţit
toată amărăciunea s-a dus de pripas
pot astăzi să dansez pe muchii de cuţit.

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,
Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Din acestă rece vale
De-aş putea cîndva ieşi
Să-mi găsesc o altă cale,
Cît de fericit aş fi!
Iată o colină verde,
Veşnic tînără de flori!
Într-acolo eu m-aş pierde
De-aş avea aripi să zbor.

Sună-o dulce armonie,
Îngerii i-aud cîntîcnd
Şi o boare lină-adie
Un balsam suav şi blînd
Rodul aurit luceşte
Prin umbritele poteci,
Floarea care-acolo creşte
Nu e pradă iernii reci.

Ce frumoasă e plimbarea
Pe sub cerul fără nor,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Schiller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un chip de staniu

În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat şi aurit
Şi buze de uraniu.

Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Şi-mi tulbura seninul

Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ţi-aş fi vrut
Săruturi fără teamă.

Din zâmbetu-ţi nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!